Două contribuţii majore la patrimonial universal are oraşul în care am ales să-mi petrec aceşti ani, La Ciotat: cinematograful (inventat de fraţii Lumiere care au şi filmat pe cînd se aflau la reşedinţa lor de vacanţă intrarea trenului în Gara La Ciotat şi altele) şi petanca. Da, e jocul acela cu bile pe care-l vedeţi în mai toate aşezările Franţei, dar mai ales în Provence. Tineri şi bătrîni, barbaţi şi femei se confruntă pe un teren de pămînt care aruncă bilele mai aproape de un mica bilă de lemn numită “purcel” Jocul cu bilele e foarte vechi, vine din antichitate, dar cel numit “petancă” s-a apărut în 1910, în la Ciotat şi i se datoreză unui vechi practicant şi chiar campion de joc provensal (aşa se numea înainte), Jules Hugues, zis Jules Lenoir. Aflîndu-se pe “bulodromul” care se numeşte astăzi “le berceau de la penatque”, fostul jucător, care nu mai pitea să se mişte, ca-n vechiul joc, a propus ca toată lumea să arunce bilele dint-un cerc, cu picioarele lipite: pè tanca , picioarele lipite, în provensală. Terenul s-a redus, s-au făcut cîteva reguli şi, în 1910, s-a organizat primu campionat, tot în la Ciotat, fireşte. Petanca a cunoscut o răspîndire foarte rapidă, a trecut de hotarele Provenţei şi de cele ale Franţei (vietnamezii şi SudCoreenii sînt printre cei foarte pasionaţi de acest joc). E o distracţie populară, pentru toţi, fără mari pretenţii de baze material solide…Şi, aproape întodeauna, “ultima repriză” a jocului se desfăşoară la umbră, cu un pastis sau un rozé de Provence. Cum se mai vede în unele filme despre tihna Sudului.
Jules Lenoir are o statuie în parcul Central din La Ciotat, iar eu am fotografiat-o pentru dumneavoastră.
