Hodie mihi, cras tibi,

adică  „azi mie, mâine ție” este o sintagmă latină foarte în vogă în Evul Mediu când cultul morții era poate mai pronunțat chiar decât cel al… morților; ideea era aceea de a trăi mereu în așteptarea iminenței morții care, cum avertiza deja Cicero cu secole ante medievale, nu poate fi profețită: „nimeni nu știe în ce moment va veni moartea”. Ca atare, avertismentul era gravat pe morminte, pe frontoanele unor biserici, ale unor capele și ale altor edificii, posibile porți către presupusa lume de dincolo. Inscripția era „completată” la nivel mental și nu numai, cu o alta pe cadranul orologiilor medievale, amintindu-i muritorului care își măsoară viața în ore că  omnia vulnerant, ultima necat , fiecare rănește, ultima ucide. 

Trecerea timpului a îmbogățit semnificația inscripției dar nu către „dincolo” ci, dimpotrivă,  menținând-o în sfera vie; probabil și fiindcă o anumită atitudine civică, umană reclamă acest lucru. Și nu mă refer doar la sfera politicului; e evident că în stări excepționale apar atitudini de… excepție, deloc  benefice, axate în principal pe defăimare, ceea ce nu înseamnă însă că e de dorit să fii „pozitiv”; la testare, desigur. Subliniam nu demult, cu referire la războiul peloponeziac, că în situații de criză, deci de acum două milenii și jumătate, se caută vinovații, de unde și expresia nemuritoare „se caută în continuare vinovații” invocată ori de câte ori ceva nu e în regulă, adică nu corespunde proiectului individual sau guvernamental, să zicem. 

Diversificarea atitudinală a adus cu sine posibilitatea cercetării în funcție de sex, etate, religie, culoare, naționalitate. Spre pildă există voci  habotnice care acuză natalitatea scăzută din Țară, punând-o pe seama numeroaselor avorturi; problema e că, în lipsa androgenezei, bărbații nu pot completa independența feminină, apelând cel mult la bătaia domestică (sălbatică în fapt). Desigur că principiul cu azi și mâine nu se prea verifică în acest caz…

Cu religia nu mai sunt probleme în condițiile în care având o majoritate zdrobitoare în ultimele 6-7 decenii, cultele suspectate odinioară de spionaj în favoarea Vaticanului, catolicii și uniții cu Roma își văd de treburile lor specifice fără a-și mai cere înapoi lăcașele de cult (excepția bănățeană nu poate fi ignorată însă).

Problema naționalității mocnește la foc continuu, existând o nație de servici(u) pentru când  Țara e în pericol de a fi sfâșiată (de regulă lăuntric însă). E de remarcat că terenul sacru dorit (cum spune doina: „Maică, mulți te-au dușmănit/ Că ești neam blagoslovit”)  periodic de milenariști, a fost sfâșiat religios tocmai de majoritari prin tăierea în două mitropolii, ceea ce nici pe vremea lui Simion Ștefan n-au reușit cei răi. Faptul că se ajunge la înțelegeri amiabile până la urmă, nu înseamnă stingerea focului sub oala minune; se continuă la flacără scăzută, căci după azi vine mâine. Dacă se pune problema tenului, cu atât mai mult e bine să te autoanalizezi în fața oglinzii cum se recomandă, mai ales că nu poți ști când devine minoritar albul, fără ca balsamul și acidul hyaluronic să mai ajute la ceva.

Situația covidian – virală din ultima vreme a adus în discuție ordonanțial- militară problema persoanelor în etate, a bătrânilor mai direct spus; diligența statală față de ei e apreciabilă, deși am putea suspecta și faptul că unii calculează de câte pensii s-ar putea scăpa cu această ocazie, de câte aziluri … Remarcabilă prin umanitarismul direct, soluția propusă de prima doamnă a Europei: să-i izolăm pe bătrâni  (trecuți desigur de 65) la un loc, după care noi om trăi și-om vedea; evident că nu i se poate spune decât hodie mihi, cras tibi, mai ales că persoana mai are 2-3 ani până la vârsta adunării laolaltă și, mai grav, uită că fosta ei șefă de guvern federal a trecut deja pragul discriminatoriu. Cu ea ce facem?

O reclamă de ultimă oră prezintă un tratament pentru bătrâni, adăugând că e recomandabil persoanelor trecute de… 45 (patruzeci și cinci) de ani; despre stupizenia unor reclame am mai scris, deci nu revin. Nici bătrân la 45, nici june(prim) la 65.

În concluzie, orice ticăloșie ne trece prin minte, să nu uităm că până la inscripția medievală de pe mormânt, înțelesul ei ne poate atinge de azi pe mâine. Că totuși mulți tineri înțeleg cum trebuie, o probează chiar muzica unora: o formație de rock metalic suedeză (Dautha) ne propune melodia Hodie mihi, cras tibi. Sumbră, adică realistă. Să o ascultăm fie și la mijlocul săptămânii dar nu înlocuind purificarea muzicală de duminică.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *