Regimul venit la putere în Germania anilor 1930 se considera capabil să reziste o mie de ani și cu greu a împlinit doisprezece. Bizanțul, în schimb, a depășit pragul de un mileniu. Cum a fost posibil?
În primul rând, Creștinismul a impus în Bizanț modelul unei combinații de autoritate politică și religioasă a unui șef unic al statului, ceea ce a susținut stabilitatea politică.
În al doilea rând, această autoritate își invita supușii să-și exprime consimțământul pentru fiecare nou conducător, oferindu-le o relație surprinzător de directă cu el.
În al treilea rând, autoritatea punea la dispoziție servicii publice care satisfăceau în bună măsură nevoile esențiale ale cetățenilor și promova un etos spiritual care le captiva inimile și mințile.
Și, nu în ultimul rând, Bizanţul a dezvoltat o nouă formă de artă și de arhitectură, care căuta să exprime vizual imaterialul și spiritualul.
Jonathan Harris: Bizanț. O lume pierdută
colecţia savoir-vivre
traducere: Mihai Moroiu
ilustraţia copertei: Cristiana Radu
135 x 210 mm; 400 pp.
broşată, cu clape
