(fragment din vol. Drumul spre Emaus, ed. Vremea 2002)
Când am intrat prima oarã într-o bisericã baptistã din Corvallis, m-a şocat aspectul de salã de şedinţe al lãcaşului sfânt. În locul altarului era un pupitru la care s-a aşezat un oficiant îmbrãcat ‘în civil’ şi a început sã proiecteze diapozitive pe un perete alb. Erau propoziţii de tipul „dacã faci cutare lucru, Dumnezeu (un fel de partener de afaceri) te ajutã sã obţii fericirea / graţia / prosperitatea / etc.”.
Înainte şi dupã aceastã neobişnuit de concisã şi pragmaticã predicã, enoriaşii au cântat împreunã versete din cãrţulii aflate în dreptul fiecãrui scaun, în ordinea stabilitã în programul xeroxat al slujbei din acea duminicã. M-a uluit atunci şi indicaţia datã de la pupitru de cãtre preot pentru comunicarea liberã de cinci minute între cei aflaţi pe acelaşi rând. Aveam sã dãm mâna cu vecinii necunoscuţi şi sã le adresãm cuvinte amabile, în numele Domnului. În clipa aceea de început al experienţei mele americane, mi s-a pãrut un gest de ipocrizie, dar mai târziu, când mi-am dat seama de rolul bisericii în micile comunitãţi ale oraşului Corvallis, am înţeles cã exerciţiile de apropiere impusã sunt binevenite pentru oamenii singuri, în veşnic tranzit, iar localnicii, în majoritate funcţionari, personal administrativ şi profesori universitari, care slujesc în campus, îi recunosc astfel pe mereu noii veniţi ca pe unii de-ai lor.
O şi mai mare uimire m-a cuprins când, o datã, cu puţin înainte de Paşte, stând la o masã în cantina universitãţii, m-am pomenit cu douã fete care mi-au cerut voie sã se aşeze lângã mine şi m-au cercetat când L-am primit ultima oarã în sufletul meu pe Isus. Surprinsã de întrebare, am tãcut, gândindu-mã cu un zâmbet lãuntric dacã se aşteptau sã le rãspund ceva de genul ‘vineri la ora 6 p.m.’ Le-am rãspuns în schimb cã am crescut educatã de pãrinţii mei în spirit creştin şi cã sper cã Îl port cu mine pe Dumnezeu întotdeauna. Dar fetele continuau sã mã iscodeascã, îndemnându-mã sã fiu mai precisã. Pentru a ieşi din încurcãturã am întrebat-o pe una din ele cum şi mai ales când L-a primit ea pe Isus ultima oarã.
– Cum? Nimic mai simplu!
A scos din geantã o hârtie pe care era xeroxatã o rugãciune şi mi-a citit-o.
– Când?
Sãptãmâna trecutã, când, dupã ce a simţit imediat efectul rugãciunii, s-a împãcat cu mama ei, cu care pânã atunci ‘era la cuţite’.
– Nu e destul sã crezi, mi-a spus cealaltã, trebuie sã faci ceva pentru ceilalţi, sã fii activã în credinţã.
Cum tãceam, mi-au lãmurit ce leneşã eram în felul meu şi ce departe… Dar nu-i nimic, dacã repet dupã ele cuvânt cu cuvânt rugãciunea, minunea porţilor deschise se va petrece şi cu mine. Am îngânat docilã textul, dar când m-au întrebat încrezãtoare dacã mã simt mai bine ca înainte, mi s-a pãrut acut cã rãmãsesem repetentã.
Cã mã aflam în contratimp, nu mã mira. La primul 4 iulie la Corvallis, când am vãzut cum se îngrãmãdea lumea pe strãzi cu mic cu mare sã vadã focurile de artificii, de exemplu, eu mi-am adus deodatã aminte de oamenii din jurul bisericilor, care blocau pentru un ceas circulaţia din Bucureşti, în noaptea Învierii.
De Paşte am fost singurã la o bisericã luteranã şi când am intrat, m-a izbit bucuria celor care cântau acompaniindu-se la ghitare, în ritm de dans, zâmbetul glumeţ de pe faţa pastorilor înveşmântaţi în alb, dar mai ales m-a surprins cã vasul cu vin de împãrtãşanie era divizat în pahare minuscule (din raţiuni de igienã), din care enoriaşii puteau sã bea la sfârşitul fiecãrei slujbe, fãrã sã fi postit în prealabil. Totul era uşor, simplificat, comod-sãrbãtoresc.
În acea searã la televizor, în cadrul unui program specializat în propagandã religioasã, am ascultat un predicator care se strãduia cu argumente demne de Sherlock Holmes sã demonstreze cã Învierea s-a petrecut în realitate. Pãrea cã mãsurase chiar şi piatra care astupa mormântul şi cã putuse stabili cu precizie cu câţi centimetri fusese deplasatã. Despre minunea actului în sine nu se spunea însã nimic, ori poate era de la sine înţeles?
Înainte de culcare am ascultat la radio un cântec în care se spunea cã Dumnezeu trebuie sã aibã suflet de cowboy de vreme ce natura Americii e atât de largã în câmpuri şi ceruri fãrã sfârşit, îndemnându-te sã pleci cãlare de-a lungul şi de-a latul sãlbaticei desfãşurãri, cu dorul să nu te mai întorci niciodatã.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
