Ce-i lipsea cu desăvârşire lui Viktor Iulievici era mândria că aparţinea unui anumit popor, oricare ar fi fost acela, se simţea în acelaşi timp şi paria, şi vlăstar de viţă nobilă, iar vremurile iudeofage îl dezgustau mai ales din punct de vedere estetic: oameni urâţi, îmbrăcaţi urât, cu purtări urâte. Dincolo de spaţiul ocupat de cărţi, viaţa era umilitoare, brutală, în schimb în cărţi pulsau gândirea vie, emoţia, ştiinţa. Şi cum ruptura era insuportabilă, Viktor Iulievici se cufunda din ce în ce mai mult în literatură. Numai elevii îl mai împăcau cu realitatea dezgustătoare.
Şi în plus, femeile. Îi plăceau femeile frumoase. Treceau o clipă voioase prin viaţa lui, cel mai adesea una după alta, câteodată în acelaşi timp, şi i se păreau toate la fel de minunate.
Trebuie spus că şi femeile îl plăceau. Era frumos, până şi defectul lui fizic le atrăgea, lucru de care Viktor Iulievici şi-a dat seama abia după un timp. Femeile frumoase îl acceptau pe invalid nu numai pentru motivul evident că rămăseseră după război puţini bărbaţi care să asigure reproducerea, cum ar zice un veterinar. Se înşelau sperând că măcar el, având defectul pe care îl avea, le va aparţine lor şi numai lor.
În zadar. El nu avea de gând să dea nimănui nici un drept asupra persoanei sale, ceea ce presupunea implicit o posibilă căsătorie.
Bunin, Kuprin şi Cehov cu povestea Doamna cu căţelul deschiseseră calea încă neexplorată în literatura rusă înainte de începutul secolului XX, aceea a iubirii lumeşti, a pasiunii fulgerătoare, a adulterului, a legăturilor numite „spurcate“ în secolul al XIX-lea.
Nici unul dintre scriitorii aceştia habar nu avea de problema spaţiului, apărută după război, care îi privea atât pe adepţii iubirii de Dumnezeu, cât şi pe amanţii cu pornirile cele mai primitive.Unde să-şi dea o întâlnire de dragoste bărbatul care locuia cu mama într-o singură cameră? Unde să-şi aducă el femeia împreună cu care să simtă „arsura soarelui“ într-un oraş fără hoteluri? Măcar un cotlon retras, nici pe ăsta nu-l găseai. Poate doar în natură, vara, care era atât de scurtă…
