Aparenţe

Cuvinte mari, cuvinte mici
îţi dau iluzia că-s aici,
Că mă cunoşti ştiind pe de rost
Ce-am povestit că aş fi fost.

Dar literele ies din toc
Puse pe şotii şi pe joc,
Aşa că versul cel mai slut
E masca unui zeu pierdut
Şi ritmul strofei, fermecat,
scrăşnet bine temperat.

Vei desluşi ca-n ce stă scris
Adevărat e insul-vis
Care preschimbă slova-n cal
şi evadează din real.

Cuvinte mici, cuvinte mari
Fac vraji până începi să pari
În propria carte un intrus
Care se bate cu ce-ai spus.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *