Insurecţia Brăilei
Colonelul Engel se afla în garnizon la Brăila cu regimen¬tul al II lea. Într o bună dimineaţă vine poliţaiul oraşului şi îi face cunoscut că mai multe hanuri sunt ocupate cu sârbi, bulgari şi arnăuţi toţi armaţi, şi pe învelitoarea hanu¬rilor împlântate steaguri roşii. Colonelul Engel, încredinţându se, au trimis vreo trei, patru companii şi au cernut acele hanuri. Capii răsculaţilor au trimis parlamentari colo¬nelului, zicând că revoluţia nu este pentru Ţara Rumânească, ci este pentru libertatea Bulgariei, pe care voiesc a o elibera de sub jugul Turciei, şi îl roagă pe colonel să nu întrebu¬inţeze armele, căci şi dânşii apoi vor răspunde prin focuri. Colonelul le au răspuns că să treacă imediat dincolo, căci îi va împuşca pe toţi. Ei au răspuns că mâine vor trece peste Dunăre toţi, îndată ce vor sosi tovaroşii lor de la Galaţi.
Colonelul Engel adunase oştirea sub arme şi se pregătea pentru un atac. În seara aceea, vreo şase, şapte bandiţi din acele bande s au dus să asasineze pe colonelul Engel. Văzând o trăsură la scară ce era a ofiţerului Petrăchescu (care fiind de serviţiu venise la colonel cu raport), asasinii, <ştiind> că este să iasă colonelul şi favorizaţi de întunericul nopţii, s au ascuns după poartă. Petrăchescu ieşind de la colonel s au pus în trăsură, când deodată ieşind asasinii de după poartă l au măcelărit cu iataganele până l au omorât. Un alt ofiţer, locotenentul Podeanu, mergând la colonel, s au întâlnit cu dânşii şi i au dat două iatagane, tăindu l pe la gât. Din norocire ranele nu au fost mortale.
A doua zi de dimineaţă au sosit şi tovaroşii lor de la Galaţi, de acelaşi soi, însoţiţi fiind de viţeconsulul rusesc în plină uniformă, care venise să le ureze „izbândă bună”. Ieşind şi ceilalţi toţi din hanuri, au plecat cu toţii la port să se îmbarce unii pentru Turcia, iar alţii să treacă pe la picheturi, ca să adune armele cordonaşilor noştri. (Oştirea îi urmărea!)
Colonelul Engel au fost dat ordin ca îndată ce vor sosi la marginea Dunării să facă foc asupra lor, şi chiar de îi vor omorî pe toţi. Ordinul s au executat. <Îndată> ce au sosit toboşarii au dat semnalul de foc de rânduri, iar dânşii unii au fugit îndărăt spre Galaţi, alţii peste Dunăre, îmbarcându se în caice mici, greceşti, şi alţii s au ascuns prin corăbii, apoi cavaleria i au luat în goană. Cei care au fugit peste Dunăre i au prins turcii (fiind înştiinţaţi) şi i au spânzurat. În fine au căzut vreo câţiva morţi şi mai mulţi răniţi.
Trei căpitani ai lor s au prins, între care şi vistierul Deşu, boierinaş bulgar din Teleorman. Ceilalţi doi era ofiţeri ieşiţi din oştirea sâr¬bească. Unul din acei doi era un tânăr foarte inteliginte şi cu cunoştinţă de mai multe limbi. Pe câteşitrei i au trimis la Bucureşti.
În urma acestei întâmplări, colonelul Engel au trimis pe adiutantul regimentului cu raport la domn. Măria sa cea dintâi întrebare care au făcut adiutantului au fost aceasta: „I aţi împrăştiat? Aţi dat în ei?” Adiutantul au raportat tot istoricul cum au fost. Atunci vodă îi zise: „Bravo! Daca nu daţi, pe toţi vă trimiteam la ocnă, iar acum vă mulţumesc şi o să vă decorez pe toţi”. Şi în adevăr că peste trei săptă¬mâni au sosit pentru toţi ofiţerii aflaţi în garnizon la Brăila decoraţia turcească Medjidie, fiecăruia după rangul ce avea, până la colonel inclusiv.
Amintirile colonelului Lăcusteanu
Text integral, stabilit după manuscris
Text stabilit, note şi indici de Rodica Pandele Peligrad
Prefaţă de Mircea Anghelescu
Răscoala Brăilei au demascat şi pe aceea din Bucureşti. S au făcut arestaţii, i au dat în judecată criminală şi, în urma unei sentinţe, pe căpetenia răscoalei din Bucureşti, care era Mitică Filipescu, l au închis la puşcărie, unde peste câteva săptămâni au şi murit la închisoare, iar pre cei trei de la Brăila, între care era şi Deşu, i au trimis la ocnă pen¬tru mai mulţi ani. Şi cu acest chip s au năbuşit revoluţia intentată de streini.
