iubita lui este în comă
stă întinsă pe patul metalic de spital între cearșafurile albe
fire de plastic ies și intră din pielea ei
uneori își mișcă degetele uneori pleoapele care acoperă ochii foșnesc ca niște frunze
ea ca o floare adormită visând vara care abia a început vântul care îi trece prin păr nisipul scoicile pescărușii bărcile uitate în larg
buzele lui când îi atingeau pielea resturi de memorie se plimbă prin mintea ei aflată în comă trupul ei aflat în comă sufletul ei aflat în comă
iubita lui este în comă
din când în când păsări fâlfâie din aripi încercând să o trezească dar ea rămâne în coma ei pentru că acolo e un fel liniște un fel de cinematograf care rulează imagini într-un fel de film al ei fără început și fără sfârșit
pe coridor boala se târăște tăcută pe pereți camuflându-se evitând privirea rece a asistentelor boala privește vicleană la fiecare ușă ce se deschide spre saloanele cu muribunzi
din când în când infirmieri împing paturi pe rotile ducând muribunzii cu picioarele descoperite spre liftul care urcă și coboară alimentând spitalul cu trupuri
iubita lui este în comă frumoasă cu părul ei lung și negru pe perna de spital arătând atât de nebolnavă cu firele intrând și ieșind din pielea-i de porțelan
iubita lui este în comă el nu are voie să o viziteze
nu vreau să mă vezi atât de ne-eu nu vreau să mă vezi cum mă sting dacă mă sting
dacă nu mor de data asta nu vreau să mă vezi atunci când vom face dragoste cum am stat întinsă pe un pat de spital mai mult moartă decât vie
atunci când iubita lui nu era în comă se plimbau prin parcuri cunoșteau toate băncile și cele cu inimi scrijelite și cele încă nescrise se sărutau ca adolescenții se strângeau în brațe de parcă ar fi vrut să devină una
dacă nu ar fi cancerul meu zicea ea și el o săruta
dacă nu ar fi cancerul meu am pleca în lume cu trenuri cu avioane cu bicicleta
dacă nu ar fi cancerul meu tu ai putea fi iubitul meu mult timp de acum înainte
iubita lui e în comă și el ascultă toată ziua jazz până când jazz-ul devine imaginea ei ea goală în patul lui acolo unde făceau dragoste până se iveau zorile
dacă nu ar fi fost cancerul meu și n-ai fi simțit că mă pierzi ai fi râs cu prietenii tăi spunându-le uite pe aia am avut-o
iubita lui e în comă
uneori se plimbă pe strada spitalului uneori ia liftul înghesuindu-se cu pacienții cu asistentele cu bolnavii în cărucioare privind cum numerele roșii se schimbă unu doi trei patru de parcă cineva ar număra cât timp mai are de trăit iubita lui cât timp coma o ține în brațe legănând-o cântând-i nani, nani, dormi frumoasă fată
coma asta nu seamănă cu alte come e o comă de fată frumoasă și tânără nu lasă în urmă mirosuri nu lasă în urmă pielea de parcă ar căuta să ia cu sine doar sufletul
și el ajunge doar până în capătul coridorului și nu mai are puterea să mai facă nici un pas spre salon în fața lui e un câmp minat
dacă nu mă asculți și vii să mă vezi în comă nu vom mai fi iubiți nici aici nici dincolo
el ia liftul și coboară toate cele nouă etaje înghesuit cu pacienții doctorii asistentele
miroase a boală și a tristețe a părăsire a gol spitalul acesta e ca un hău își spune
în timp ce iubita lui e în comă și buzele ei s-au uscat nesărutate
