lucrurile pe care nu ni le spunem

cât de mult ne place mirosul toamnei

haina ei stropită de ploaie

mirodeniile picante

razele soarelui umbrele căzute

pe ochii caselor

roua stârnind un tremur ușor petalelor

de lisianthus

vocea prietenului neobosita lui

iertare

jocurile de oglinzi

lacrimile care nu mai pot fi recuperate

întoarcerile acasă așternuturile albe

rafturile încărcate de cărți

cu miile lor de brațe

care ne ridică

și ne leagănă

când ziua se scurtează

când tăcerea toarce pe pagină

când pământul se zdruncină

luând ce-ar fi putut să mai lase

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *