,,Eu însumi parcă nu am fost decât ca un băiat care se juca pe malul mării și care se distra găsind din când în când o pietricică mai frumoasă sau o scoică mai fină decât cele obișnuite, în timp ce marele ocean al adevărului se afla nedescoperit în fața mea.”
(Newton)
Pictura este arta de a reprezenta o trăire pe o suprafață. Nu există reguli fixe.
Absența regulilor și a frontierelor înseamnă că arta însăși nu este niciodată pe deplin definită. Acest aspect nu este un obstacol de netrecut. În zilele noastre, chiar și științele pot opera fără definiții socratice.
Oare artistul creează vreodată opere de artă cu intenția de a le vinde? Oare s-a schimbat legătura între artă și comerț de-a lungul timpului?
Piața de artă ce însumează totalitatea tranzacțiilor, este împărțită în două segmente: o piață primară, în care opera de artă este cumpărată direct de la artist sau de la un intermediar care îl reprezintă; și o piață secundară, în care opera este cumpărată de la un proprietar care a obținut-o printr-o achiziție anterioară.
Piața primară exprimă cota unui artist în viață la un moment dat, în timp ce piața secundară exprimă evoluția cotei sale după vânzare, inclusiv gloria sa postumă.
Se pot trata aspecte ale comerțului cu arte plastice văzute în perspectivă istorică. Pentru a se pune subiecte în context se pun în discuție sume de bani, greutăți, etc.
În unele cazuri se poate să meargă discuția până în preistorie. Drept exemplu, ne putem gândi la faptul că s-a acceptat ca artefactele preistorice care aveau o formă mai clară a unei ființe umane, recognoscibile, pot fi tratate ca artă.
Operele de artă preistorice sunt clasate în două categorii: arta amovibilă, care include reprezentări figurative de animale și personaje umane, iar arta rupestră, fixată de suport, care include arta în aer liber.
Azi ca și în vechime, se creează opere amovibile: tablouri, gravuri, desene, figurine, care sunt în general create înainte de a fi vândute și operele fixe: statui monumentale, opere arhitectonice, arta murală, ce sunt de obicei executate la comanda unui client, fiind vândute înainte de a fi create.
Dar de ce oare se cumpără arta?
Omul de afaceri Damien Hirst are o opinie clară conform căreia consideră că nu înțelege pe ce ai putea să-ți dai banii dacă nu pe obiecte de artă. Damien invită omul să construiască chiar și un muzeu și să lase oamenii să intre pe gratis, așa ființa umană va descoperi nemurirea.
Din păcate, nu toți iubitorii și consumatorii de artă au această posibilitate, sfatul mai sus menționat poate fi unul de luat în vedere.
Operele de artă sunt obiectele obținute printr-o acțiune de vânzare-cumpărare. În cantități mai mari, ele devin colecții. Acestea din urmă pot să fie transmise unui muzeu, adică unei instituții specializate.
Remarcăm că achiziția de opere finite pe piața de artă este partea cea mai vizibilă a comerțului cu arta.
Cererea pe piața de arte frumoase manifestă o preferință clară pentru picturi. Tablourile pe pânză sunt produsul preferat pe piața de artă, un motiv foarte important fiind transportabilitatea.
Se identifică de către specialiști strategii de marketing care au generat însemnate valori comerciale, cimentând în același timp faima multor artiști imortalizați în istoria artei.
În timp ce azi artiștii sunt văzuți ca membrii de excepțională valoare a societății, înainte fără o muză și fără zeul protector erau considerați simpli artizani.
Cu alte cuvinte, arta apare ca o ocupație esențială umană. Se manifestă ca o expresie a sufletului uman la orice vârstă.
