Arta pe cât de sublimă este, aceasta are maniere îngrozitoare de a șoca publicul și contemplatorii săi. Atmosfera tăcută și reverențioasă a galeriei te poate păcăli, făcându-te să crezi despre capodopere că sunt lucruri rafinate, viziuni ce alină sufletul. Dar nu este chiar așa. Arta are o putere ascunsă și șireată asupra individului uman.
Dar individul uman nu a venit în muzeu pentru acest lucru. Să ne imaginăm că este o zi de duminică după-amiază, iar tu, cititorule te gândești că ai intrat în acest muzeu pentru a te bucura de frumusețea din jur, timp petrecut eficient cu magia iluziilor bidimensionale.
Nemiloase, pline de viclenie, picturile te strâng de gât și nu-ți vor mai da drumul. Îți tulbură liniștea sufletească, apoi îți reconfigurează simțul realității.
Puterea artei este o putere tulburătoare. Chiar și atunci când pare imitativă, arta nu copiază familiaritatea lumii văzute, ci mai degrabă o înlocuiește cu cea reală.
Misiunea ei, dincolo de a reda frumusețea este aceea de a submina banalul. Uneori ne lasă șocați tablourile pe care le privim, dar nu cumva așa e arta? Duplicitatea ei se remarcă în curentele existente în pictură.
Un tablou realizat de maestrul sublimului și reprezentantul impresionismului, Claude Monet va fi cu siguranță admirat de privitor. Ce se întâmplă cu tablourile lui Egon Schiele ? Când vom privi acele portrete de o sexualitate brută? Sau ce se va întâmpla cu expresionistul Munch. Lăsând la o parte celebra pictură ,,Strigătul” , care din punctul meu de vedere nu îl definește în totalitate pe cât s-ar crede?
Trecem prin o grămadă de stări când îl privim pe Munch. De la tablourile ,,Anxietate “ la ,, Despărțirea”, este imposibil să nu ne trezească înăuntrul nostru stări poralizate negativ, stări de disperare, așa cum și-a dorit să demonstreze chiar pictorul însuși.
Oamenii deodată dispar din galerie. Peretele galeriei dispare . Ești în mâinile unui hipnotizator. Cu toate acestea, ești acostat și mergi mai departe.
Arta te poate purta printr-o croazieră având în vedere cât mai multe sentimente care mai de care mai distincte.
E cu neputință să negăm energia care curge prin venele artei. Ea imprimă subiectului o largă viziune și inspirație.
Puterea artei se referă și la efectele pe care le poate avea aceasta asupra indivizilor și societății. Aceasta ne ajută să ne conectăm la noi înșine și la ceilalți, oferind o experiență inedită și transformatoare.
