Șapte

credit foto: RĂZVAN LAZĂR

Urcase scările gâfâind. 

  • O ne-no-ro-ci-re! O ne-noro-ci-re! 

Vocea lui Herz se auzea ca la un post de radio bruiat. Am ieșit din cameră. Oamenii se ambalează pentru toate prostiile, ignorând chestiile importante. Pereții înăbușesc ecoul vocii. Îmbătrânind, Herz dorea să călce pe covoare din ce în ce mai moi. Monica era o scorpie. Paul un profitor. Unul fără de care Herz nu putea să-și imagineze viața. Dacă l-ar părăsi, Herz ar acumula instant ani în plus sau chiar ar muri pe loc. N-am mai zis nimic, fiecare pasăre pe limba ei piere. Îmi plăcea jocul. 

  • Ce-i Herz, ce s-a întâmplat? Hai înăuntru stai jos. Iosif e la duș cu Julieta.
  • Hotelul meu se prăbușește, musafirule.
  • Stai, stai, se prăbușește pe bune, cad zidurile?
  • Strămoșii mă privesc din tablouri ca pe un tâmpit care își face familia de râs.
  • Un lung șir de descendenți…
  • La ce bun?
  • Unde e nenorocirea?
  • Musafirule, chiar nu pricepi? Totul a devenit o mascaradă periculoasă. 
  • Asta ți-ai dorit de la început. Ia gândește-te. 
  • Mai bine stăteam în banca mea și trăiam onest din chirii. 
  • Ai vrut mai mult. Te-ai văzut într-un tablou, îmbrăcat într-un costum impecabil, atârnând alături de iluștrii tăi strămoși. Am fost o dată la Paris într-un magazin de lux pe mai multe etaje. Din liftul cu pereți transparenți, am văzut pe casa scării tablourile unor aristocrați. Erau toate false-tablouri-de-familie. Decor pentru un magazin luxos. Așa e și la tine în hotel, plin de falsuri.

Herz lăsă capul în palme.

  • Tu cine ești mai exact, musafirule?
  • La ce ți-ar folosi să afli? După ce ai primit aici pe toții vruții și nevruții, ce mai contează unul ca mine?
  • Mă ajuți?
  • Nu tocmai, nu sunt eu cel mai în măsură să îndrept ceva, sunt prea egoist. Dar aș putea distruge. Armonia, spre exemplu. Adună-i pe toți și zi-le că închizi afacerea. Locatarii tăi sunt în căutare de iluzii. Se mint pe ei în ultimul hal. Hotelul tău a ajuns o Plută a Meduzei, o Corabie a Damnaților, o speluncă. Toată lumea minte. Măștile stau agățate în cui doar noaptea, nici atunci.

Ușa de la baie se dădu de perete și cei doi amorezi apărură goi. Era și motanul Jom nu se știe când intrase. Herz făcu ochii mari. Realiza că locatarii sunt oameni și ei. În toată vânzoleala și confuzia din Hotel, „trebuie să facă și ei dragoste, așa e normal” zise Herz. 

  • De când nu ai mai făcut dragoste cu o femeie? Cum e Monica în pat?
  • Monica!? Dar…
  • E o femeie frumoasă. Un bărbat când vrea o femeie nu e atent la ce crede sau dorește ea. O vrea și gata. 
  • Sunem doar prieteni, mormăi Herz.
  • Prietenie între o femeie și un bărbat nu există. De aia o femeie nu trebuie să lase niciodată garda jos. Altfel e vai de ea. Și Paul?
  • Ce-i cu el? Herz își privi atent unghiile.
  • Pe el îl iubești. Lui i-ai da și ultima ta picătură de sânge. Aia care rămâne de obicei pe biciul cu care te răsfață.

Iosif își trase în grabă pantalonii pe el. Julieta avea un corp splendid.

  • Nu știu despre ce vorbești, se miră Herz. 
  • Sunteți niște fățarnici, nu vă puteți ascunde de mine. În curând, o să ies din ștatele de plată ale Iadului și o să stau cu voi definitiv. Nasoală chestie, nu? Iosif e artizanul acestei reveniri, sau veniri. O iertare pe care NU EU am cerut-o. Mi-era binișor acolo, m-a luat cu forța dintre ai mei. Julieta, ce părere ai?

Femeia ridică din umeri. Camera arăta ca un decor de film porno cu buget redus, cu pernițe neglijente și cuvertură mototolită, prosoape pe jos, un borcan cu ceva uleios pe pervaz. Eu în șoșete albe, Herz cu gura căscată. Abia mă abțineam să nu sar pe Julieta. Adulmecam răzbunarea în aer. Și un BJ de neuitat. Dar îmi dispăru cheful când în minte mi se strecură, pură ca un trandafir al dimineții, iubita mea.  

  • Îmi pare rău, zise Iosif punându-și mâinile în cap. Nu pentru tine mă rugam să fii iertat. Se pare că e confuzie la mijloc. Eu mă gândeam la mama.
  • La mama ta? Semănăm!?
  • Musafirule, nu sări așa. 
  • Ce are mama ta cu Iadul?
  • Ha, vrei o listă, stai jos, o să-mi ia timp să scriu.
  • N-am chef de glume.

Poate că dorința lui de răzbunare era mai mare decât a mea, poate că în turbarea lui a încurcat incantațiile și m-a adus pe mine în lumea de sus. Chiar semăn cu mă-sa? Chiar atât de mult o urăște?

  • O clipă. Mă retrag puțin în baie.
  • Încă miroase a sex acolo, îl preveni Julieta. Sper să nu te deranjeze. De când nu ai mai făcut dragoste cu o femeie? 

Am trântit ușa. Mă uitam în oglindă. Îmi țineam capul în mâini, semănam cu Hamlet într-un decor de baie modernă. Bărbia mi se lăsase și ochii nu mai străluceau ca-n tinerețe. Totuși, bărbatul frumos și viril era acolo. Asta să fie soarta mea?  Mă simțeam bătrân, nu mai aveam fantezii sexuale cine știe ce, mă trăgeam de pieile lăsate, căutam cu disperare atenția unei femei frumoase sau măcar suficient de inteligente, cât să mă conving că mai funcționez. Un bărbat care îmbătrânește e o fiară. Nu mai eram bărbatul arătos care a apăruse în duș în acea dimineață, timpul meu trecea. Nu aveam ce să-i ofer iubitei mele, trandafirul pur de dimineață alături de o secătură ca mine. Cu gândul doar la încurcături și la sex. Șapte minuni ale lumii, șapte arte, șapte zile, șapte e și parola mea.

Nu sunt romantic.  

Mi-e frică de ridicol. 

Ca un steag cu bățul rupt.

Onoarea? Puah! 

 

(fragment dintr-un roman în lucru)

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *