– De unde vin eu nu e cu mult diferit de aici. Aici toată lumea minte. E un mod de a fi. Toată lumea minte cu privire la motivul pentru care a venit și a rămas. Ne mințim între noi pentru a putea sta de vorbă unii cu alții, cu cei care trăiesc aici sau îi mințim pe cei care sosesc într-o vizită de scurtă durată, pentru a ne face plăcuți. Mințim pentru că toată lumea știe adevărul și mințim pentru că minciuna eliberează când adevărul devine insuportabil. Mințim pentru că și între noi fiecare are stima lui de sine și pentru că nu interesează pe nimeni dacă îți vorbește frigiderul în miezul nopții și îți spune să-ți faci bagajele și să pleci cu primul avion din țară… ca ulterior să ajungi aici. Nu e sexi să vorbești despre asta, nici măcar cu tine… Și tu meriți o poveste mai bună. Uite, spre exemplu, știai că tatăl meu a fost aviator pentru diplomați?
Observ că răsfoiești să găsești informația asta care nu știu cum ți-a scăpat printre degete. N-o mai cauta. Îți spun eu. La 25 de ani tata pilota cele mai tari avioane doar pentru clasa I. La 27 de ani a lăsat-o pe mama însărcinată cu mine și la 29 de ani trăiam deja toți într-o casă de 7 etaje pe malul Oceanului. Grădinița am făcut-o cu tutori particulari și ulterior am mers la o școală în care învățau doar copiii expaților, unde doar uniforma costa câteva zeci de mii. M-am specializat în protecția mediului și am predat și eu la rândul meu studenților de prestigiu. Dar undeva s-a rupt firul…
Te plictisesc, nu? Ai să găsești în fișă tot ce-ți povestesc eu acum. Nu te mai rețin cu biografia mea. Ce mă întrebai? Cum mi se pare aici?
-Te întrebam cum ți se pare lumea de aici de când ai ajuns la noi față de lumea din care ai venit?
-Mi se pare o lume în care nu depun eforturi să mă integrez. Sunt eu și sunt ceilalți. Fiecare știe cel puțino dată pe zi de ce e aici și de ce nu mai poate fi afară. După care se intervine cu anihilantul și se schimbă percepția cât de cât, dar în interior cred că fiecare e onest cu el însuși. Știe că atât poate în prezent, că așa stau lucrurile și fiecare e mulțumit că există o comunitate în care cei mai mulți sunt ca el. E adevărat că ne mințim, dar se minte și afară la fel de mult. Diferența dintre aici și afară este că aici minciuna este privită cu mai multă relaxare, pe când afară e sancționată ca o crimă, ca o mare lipsă de tact. Noi mințim pentru a socializa mai bine, pentru a putea atrage atenția într-un mod plăcut, poate pentru a-i putea face o impresie mai bună evaluatorului, în speranța că vom trece testarea. Dar nu toți, pentru că unii nu mai vor să plece de aici și atunci mint că văd și aud și mai multe lucruri care știu că îi înspăimântă în special pe rezidenții care le fac un referat șefului lor, care la rândul lui nu are timp să reevalueze și atunci îi lasă să mai stea până când își face timp. Să îți spun sincer, deși aș putea să spun o minciunică frumoasă și drăguță, împachetată cum numai eu știu… într-un fel aș vrea să plec de aici, în altul… afară mă simt în deplină singurătate. Și aici socializez mereu, citesc, beau un ceai, ascult ce vorbesc ceilalți cu prietenii sau familia sosită în vizită, mă gândesc la proiectele mele, mă bucur de natură, e ca o răsfățare. Atât tot că îmi lipsește familia și știu că în timpul tratamentului îmi îndeplineam toate îndatoririle cum se cuvinte. Am încetat să-l iau. Știu că nu trebuia. Am vrut să mă simt în viață, după mult timp. Dar undeva s-a rupt firul…
-Crezi că acum ai fi pregătit să ieși afară?
-Cred că oricare dintre noi este pregătit, dar că nu vrea asta. Repet. Poate să genereze mai multe costuri cu întreținerea noastră aici, dar e frumos să stai și aici. Toată agitația lumii devine un vis îndepărtat. De fapt, nu toți pot ieși afară. Sunt aceia care chiar își doresc să plece, să iasă afară, să evadeze cu orice preț. Dar de cele mai multe ori aceia sunt cei care nu trebuie lăsați afară sub nicio formă. Aceia care care spun că sunt apți să traiască afară sunt cei mai periculoși pentru societate. Sunt cei mai agresivi. Aceia sunt cei care trebuie să rămână aici, dar în camerele lor, nu cu noi, restul, în grădină.
-În regulă. Întâlnirea noastră ia o pauză astăzi și rămâne să ne revedem la o dată pe care o să o comunice zilele acestea colegii de tură.
-Vă aștept oricând.
*după două luni*
-Skye, aș vrea să îi comunic domnului profesor că raportul meu pentru Blake este favorabil. În ultimele trei luni a fost în parametrii, dozele de sedative au fost reduse și nu a avut loc nici un incident nici cu asistentele, nici cu ceilalți pacienți. Testul poligrafului l-a trecut. Are toate șansele să se reabiliteze social și merită o a doua șansă. Undeva s-a rupt firul și nu a mai avut contact cu realitatea, dar înțelege perfect unde se situează. Știi că până la urmă nu le-a făcut nici un rău călătorilor din aeroport. Pe de altă parte, știi și tu că fondurile sunt limitate și se prevede eliberarea a cât mai multor locuri. Blake chiar nu este o persoană violentă. Tu ce părere ai?
-Noah,nu știu dacă ai auzit zvonurile, pentru că ai fost în concediu…
-Referitoare la?
-La tine. Adică, referitoare la domnul profesor. Treaba este că nu s-a simțit grozav în ultimul timp și nu a mai putut ajunge în fiecare zi la centru. Conducerea l-a presat să dea un nume de înlocuitor cât mai repede.
-Un nume de înlocuitor?
-Și se zvonește că acel nume este al tău. Nu pot să cred că nu ști nimic.
-Îți jur. Dar m-ai luat prea repede. Trebuie să-l sun pe domnul profesor.
-Mai degrabă, nu. Nu prea mai răspunde. Așteaptă-te să fii numită și cântărește bine pe cine trimiți afară. Cât despre Blake, ce să zic… mixed feelings. Într-adevăr, și eu l-aș fi sunat pe domnul profesor.
-Îți mulțumesc pentru sinceritate, am apreciat mereu colegialitatea ta și prietenia pe care ți-o port este pentru totdeuna. Dar am decis, cred că Blake merită a doua șansă.
**după o săptămână**
-Bună, Noah! Se poate să intru câteva minute?
-Ce întrebare! Să nu ne formalizăm.
-Am primit o adresă că vor să trimită de mai sus patru deținuți cu episoade maniacale, psihotice. Trebuie să le răspundem. Și în altă ordine de idei, am primit raportul din țara de origine a lui Blake cu privire la antecedentele sale. Este căutat pentru omor din cuplă. Regret că nu am pus punctul pe i când m-ai întrebat. Crezi că îl mai putem găsi?
-Skye, spune-mi că glumești…
Sună pe linia roșie. Stai o secundă, te rog.
-Noah la telefon (ascultă)
*Conversația se încheie. Noah pune receptorul în furcă.
-Skye, profesorul a fost găsit asasinat în apartament…
