Carlos Alcaraz si Rafael Nadal sau reteta tenisului de succes spaniol

Manuel Santana, Sergi Bruguera, Carlos Moya, Juan Carlos Ferrero, Rafael Nadal, Arantxa Sanchez Vicaro si in ultima vreme Carlos Alcaraz sunt toți foști si actuali jucători de tenis de top care au dominat acest sport si care acum sunt modele sportive pentru zeci de tineri din întreaga lume. Aceste performante nu au fost întâmplătoare si toate au la bază un adevărat sistem de pregătire si de joc dezvoltat in Spania de-a lungul anilor. Conform Association of Tennis Professionals, jucătorii de tenis spanioli sunt într-o medie de circa 13 jucători in Top 100 in ultimele doua decenii. Ca o comparație, Statele Unite au numai 9 deși are de peste șapte ori populația Spaniei. Acesta este si motivul pentru care am încercat sa descifram câteva din „secretele” performantelor jucătorilor spanioli din acest sport care ne-au incantat in ultima vreme gratie minunatului turneu de tenis de la Roland Garros si care ar fi putut sa îl aibă in finala pe Carlos Alcaraz daca acesta nu avea acele crampe la mușchi care l-au împiedicat sa dea totul pe teren in meciul cu Novak Djokovic de vineri pierdut de spaniol.

Generaul Franco a fost cel care a simțit că Spania poate deveni o forță într-un sport care a început să se dezvolte foarte mult începând cu 1970. În această perioadă, Franco a renunțat la autoritarism, cu cinci ani înainte de a muri în 1975 la 82 de ani, și a acceptat să lase guvernul să fie condus de tehnocrații de la Opus Dei care au introdus o serie de măsuri economice care au transformat Spania și s-a vorbit de „Miracolul Spaniol”. Franco voia și recunoaștere internațională, iar acesta a văzut în sport o formă nouă de promovare externă, așa cum a făcut și Ceaușescu în anii 80 ai secolului trecut în România, dar și alți dictatori. El a fost îndrăgostit de stilul de joc și de performanțele lui Manuel Santana care a fost unul dintre cei mai buni jucători de tenis în aceea perioadă câștigând US Open, Roland Garros și Wimbledon.La ordinul lui Franco s-au construit sute de terenuri de tenis în Spania spune Chris Lewit în „The secrets of spanish tennis” și s-au dezvoltat zeci de cluburi de tenis care au creat un adevărat „boom” în Spania al acestui sport începând cu anii ’70-’80 ai secolului trecut.

Vremea calda și extrem de plăcută din Spania pe tot timpul anului a făcut să se construiască zeci de terenuri de zgură. Acest tip de teren favorizează jucătorii tehnici, cum sunt cei spanioli, pentru că mingea vine mai încet decât pe terenurile de hard, cum este de exemplu cel de la Australian Open, și creează puncte mai lungi. Zgura îi ajută pe jucătorii care au o vârsta fragedă să se adapteze și să învețe tehnicile de lovire ale mingii în tenis mai bine decât pe alte tipuri de teren pentru că punctele sunt mai lungi decât acei jucători care lovesc doar pentru a câștiga rapid punctul. Apoi, zgura îi ajută pe jucători să nu se accidenteze așa des si este o suprafață unde corpul de adaptează mult mai bine. „Jucăm pe zgură pentru ca avem foarte multe terenuri pe zgură în Spania și este bună această suprafață pentru a învață acest sport”, spune Javier Piles, antrenor de lungă durată a lui David Ferrer, care în 2013 a fost semifinalist la Roland Garros. Un alt aspect care a ajutat la dezvoltarea acestui sport în Spania de a crea o scoală în întreaga lume este faptul ca există o multitudine de competiții pentru juniori în Spania, iar Barcelona a devenit un loc unde merg să se stabilească mulți jucători de top pentru a se antrena dar și pentru a ajunge la turneele din întreaga lume pentru că au curse aeriene din Barcelona oriunde pe glob.

Când vorbim de sportul în Spania, primele gânduri care ne vin în minte sunt stilurile de joc ale lui FC Barcelona sau Real Madrid. „Tiki-taka” Barcelona a devenit o școală de fotbal pentru întreaga lume deși cei care l-au inițiat au fost olandezii lui Johann Cruyff. Puțini știu însă că antrenorii de tenis din Spania sunt cei care au creat o adevărată scoală de tenis în întreaga lume care a scos jucătorii de prestigiu precum Rafael Nadal sau, mai nou, Carlos Alcaraz.  La baza stilului spaniol de tenis în special pe zgură au fost Pato Alvarez și Lluis Bruguera amândoi în Barcelona. Amândoi au avut elevi care au dominat acest sport în anii ’80 și ’90 ai secolului trecut și care au creat adevărate manuale distribuite în toate cluburile de tenis din Spania. Pato Alvarez a fost dansator de meserie și a făcut din jocul de picioare un adevărat cult al antrenamentului jucătorilor de tenis din Spania. De asemenea, la temelia pregătirii jucătorilor de tenis din Spania au stat și metodele de antrenament din baschet de unde Pato Alvarez s-a inspirat. Aceste sisteme de antrenament sunt acum utilizate acum în toate academiile de tenis din Spania spune Lluis Bruguera, ajuns acum la 79 de ani: „Acesta este posibil pentru că sistemul nostru din Spania este bun și caracterul spaniol este la fel de bun. Nu este nicio coincidență că acum fiecare țară din lume folosește aceste metode de antrenament pentru a pregăti jucătorii”. „Stâlpii” pe care se susțin aceste metode de antrenament menționate sunt următorii: un excelent joc de picioare, un joc concentrat pe cât mai puține erorii, dezvoltarea forehand-ului ca principală armă și o excelentă defensivă, spune Brugurea în cartea lui Chris Lewit. Însă mai presus de aceste metode stă mentalul jucătorului care trebuie să fie foarte puternic. „Mentalitatea, energia, dorința de a câștiga fiecare minge și de a lupta”, spune Lewit este caracteristic jucătorului spaniol și mai ales lui Rafael Nadal, unul dintre cele mai bune produse ale școlii de tenis spaniole.

Chiar dacă nu a câștigat anul acesta Roland Garros, Carloz Alcaraz rămâne unul dintre cei mai buni din lume la doar 20 de ani. Ascensiunea lui Alcaraz coincide cu decăderea lui Rafael Nadal care a câștigat nu mai puțin de 14 titluri la Roland Garros dar care anul asta nu a participat pentru că a fost accidentat. Amândoi sunt exemplul cel mai bun al influenței celor trei factori specifici tenisului spaniol: clima, infrastructura, antrenament.

sursa foto Carlos Alcaraz – cnn.com

sursa foto – Lluis Bruguera – npr.org