MUSICA PURITAS DOMINICA (surprinzătoarea „împăcare”… )

a viorilor întru concert, după Mozart și mai ales Beethoven (se impunea o echilibrare stilistică și implicit interpretativă) o aduce pe la jumătatea secolului XIX belgianul Henri Vieuxtemps (1820 în Valonia – 1881 în Algeria). Fiu al unui producător de viori, deținea un instrument Vieuxtemps Guarnieri del Gesú cu care a avut răsunătoare succese de la Sankt Petersburg până în Statele Unite, cu propriile-i compoziții. Nu a fost primul care a provocat invidia celestă așa că, după un AVC în 1873 a rămas cu brațul drept inert. S-a stins într-un sanatoriu din Algeria. Marea împăcare, echilibrare adusă de Vieuxtemps se poate observa înainte de audiție deja în clasificarea părților de concerte pentru vioară. Concertul nr. 4 în … patru părți (unii îl consideră deci simfonie pentru vioară și orchestră) are partea a doua andante (adagio) religioso voind parcă să împace barocul, crește apoi la vivace, pentru ca partea a patra finale marziale să omagieze furtuna beethoveniană. Concertul nr. 5 are partea a doua firesc adagio urmat de allegro con fuoco, spre  Paganini.  Să le ascultăm.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *