Libertatea

Pe când cutreieram prin lume,
De capul meu, cu nepăsarea
Celui nepriponit de nimeni,
Ți-am auzit deodată glasul,
Desprins din vuietul mulțimii,
Cum mă chemai ca o lumină,
Abia mijind din întuneric,
Și am știut că libertatea
Era să-Ți fiu sub pași pământul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *