în perioada estivală e neîndoielnic periculoasă putând duce către serviciul de urgență… dacă e viscerală. Există însă o formă intratabilă medicamentos, adică intoxicația mediatică provenită din utilizarea automatizată și negândită a unor formule doveditoare a ceea ce romanii numeau captus mentis, smintit sau egestas mentis, sărăcia minții. Totul trebuie să fie teribil, probabil conform cerințelor sponsorului sau pur și simplu pentru că „vorbim” nihil agitare mente, fără să se gândească la ceva, agitând doar mâinile.
E vară, deci „România se topește” ca și cum am „vorbi” de un tort de înghețată, deși nu pe tot întinsul Țării e la fel; chiar dacă uscăciunea a cuprins o parte din terenurile agricole, paradoxal „pământul plânge”, ceea ce nu ar fi rău deși rezervoare subterane nu sunt, iar imensul sistem de irigații e de domeniul trecutului socialist. De cealaltă extremă climatologică – meteo e cam depășit – avem parte de „ploi apocaliptice”, o îmbinare terminologică imbecilă fie și pentru faptul că apocalipsa înseamnă foc și pară, fierbințeală, dacă nu cumva și-au propus niscaiva mediatici să rescrie textul lui Ioan. E ca și cum am spune că potopul e cu… flăcări. În condițiile date, plouă… apocaliptic în câteva ore ca pentru mai multe zile, astfel că subteranele nu fac față, iar „canalizarea a refulat”; repet cu riscul… repetiției: ar fi bine dacă ar refula, adică s-ar întoarce în canal, numai că ea, apa prea multă a defulat, adică a dat pe dinafară. În completare fie spus, uneori e mai bine să fii refulat decât defulat excesiv, căci nu știi care vor fi urmările… defulării, pe cine inunzi.
Concediile estivale sunt de asemenea compromise dar nu atât de general cum e prezentată situația; depinde de unde pleci și încotro; însă totul s-a scumpit așa că românii „scot din buzunar” evident mai mult; o expresie cam bizară și cu o nuanță cam furăcioasă chiar dacă nu „vorbim” neapărat și de buzunarul altuia. Îngrijorarea mediatică e cu atât mai stupidă cu cât nu plătește canalul tv. Și totuși unii români au simțul realului precum în secventul dialog dintre o cață cu microfon și un cumpărător: „cât ați scos din buzunar?”, „nimic, am plătit cu cardul”. E evident că „prețurile au explodat!!!”. O altă prostie teribilistă: din câte explozii vedem pe micul ecran (rachete, atentate, butelii…) e clar că nu mai rămâne nimic, or prețurile au rămas și continuă să rămână în ușoară creștere, fără urmă de dispariție, că ne place sau nu, fenomenul fiind unul planetar. Le întrece însă pe toate anunțul după care „prețurile au explodat la pompă” cu varianta mai înspăimântătoare și clarificatoare „prețurile au explodat în benzinării”; Doamne ferește!!! Și, oricum, încă nu s-au anunțat asemenea evenimente la 112. E mai mult decât evidentă și nostalgia gratuității dacă ar fi posibilă. Se spune că în regimul de tristă amintire un cetățean al Țării, primind o moștenire consistentă, de undeva de dincolo de „cortină”, transatlantică să zicem, și-a exprimat dorința (după ce a cotizat la partid fără a fi membru) de a rămâne pe pământul strămoșesc; a înălțat un supermarket de neimaginat la noi, iar în ziua inaugurării a anunțat că totul e gratuit pentru toată lumea. La ora închiderii rămăseseră doar pereții de beton. Intrigate, autoritățile partinice l-au întrebat:„ bine, tovarășe, dar ce ai vrut să demonstrezi???”. „Nimic, am vrut doar să văd cum va fi în comunism când fiecare va lua după necesități”.
În fine, avem parte de „surprize majore”, în fapt evenimente firești cum ar fi o conferință de presă a vreunui politician care, dacă nu apare o vreme „nu știm ce ascunde”; dar, mai mult decât „surpriza”, nu „majoră” ci superlativă, adică maximă, e „stupoarea” mediatică indiferent de subiect de la un moment dat. E mai rea decât recent amintita consternare, fie și pentru faptul că denotă un anumit nivel al gândirii debile: verbul stupere, înseamnă a încremeni (și mintal), stupiditas e stupiditate, prostie, iar stupor, stupoare ca formă a prostiei; de aici stupidus care nu necesită traducere pentru un român. Deci, parafrazându-l pe divinul Vergilius, putem trage concluzia că intoxicația mediatică ar fi efectul unei mentem urget stupor (amorțeala apasă mintea).
