Ferigile și elefanții nu fac parte din decorul de basm al unei versiuni neștiute a cărților Narniei, ci dintr-o pledoarie mai actuală ca oricând pentru buna judecată și cântărire a teoriilor teologice, științifice, istorice la modă, tocmai fiindcă multe par de nezdruncinat. Se întâmplă adesea ca specialiști care despică firul în patru și analizează fiecare detaliu lingvistic, istoric și teologic referitor la vreun text evanghelic, cu atenția cu care ar scruta alcătuirea unei ferigi, să rateze sensul solid care sare în ochi al întregului, altfel spus, elefantul.„Ferigi și elefanți” este unul dintre cele opt eseuri despre creștinism din acest volum în care C.S. Lewis – fost agnostic devenit unul dintre cei mai redutabili și mai cultivați apologeți creștini – abordează teme fierbinți ale disputelor între credință, necredință și știință.
Respingând deopotrivă credulitatea populară și suficiența scientistă, eseurile se constituie într-o critică provocatoare a ideilor dominante cu aparență erudit-obiectivă, care distorsionează până la desfigurare mesajul creștin. Citite azi, reflecțiile și argumentele acestei cărți sunt de-a dreptul subversive din perspectiva corectitudinii politice și a ideologiei pe care aceasta o promovează. C. S. Lewis merge contra curentului și contra multor curente, scriind cu limpezime, umor și luciditate, de pe pozițiile creștinului luminat și avizat, despre egalitarism/diversitate, individualism/colectivism, regenerarea condiției umane, sensul iertării și strategia scuzei, semnificația și capcanele rugăciunii, istorie, istoricism ori deslușirea apocaliptic-arogantă a mersului istoriei. O carte întremătoare la început de an. Un avertisment, în același timp, pentru cine confundă credința cu emoția proprie sau știința cu o religie sigură, întemeiată pe experiment. (Traducerea eseurilor se datorează măiestriei lui Emanuel Conțac. Reeditare 2022)
