Edward Thomas
Ploaie
Ploaie, ploaia de la miezul nopții, nimic altceva decât ploaia nestăvilită
Bătând cabana asta tristă, și singurătatea mea, și pe mine
Amintindu-mi că voi muri
Și nu voi mai asculta ploaia, și nici nu-i voi putea mulțumi
Că m-a spălat și m-a făcut mai curat decât am fost vreodată
Din ziua în care m-am născut în această singurătate.
Fericiți sunt cei morți peste care cade ploaia:
Iar eu aici mă rog ca nimeni dintre cei pe care i-am iubit
Să nu moară în noaptea asta și nici să sufere cât încă-s vii
Singur, ascultând ploaia,
Îndurerat sau liniștit
Neputincios printre cei vii și cei plecați,
Ca o apă rece șiroind printre trestii rupte,
Miriade de trestii la pământ, nemișcate, amorțite,
Ca mine, cel căruia ploaia asta dezlănțuită nu i-a spulberat nicio iubire
În afară de cea pentru moarte,
Dacă am iubi numai ceea ce e perfect
n-am fi, îmi spune furtuna, dezamăgiți, vreodată.
Edward Thomas (Philip Edward Thomas, 3 martie 1878 – 9 aprilie 1917) a fost un poet, romancier și eseist englez, cunoscut mai ales pentru descrierea Angliei rurale. A fost indeosbi un bun critic și prozator, poezie a scris doar în decursul a trei ani, după ce l-a cunoscut pe poetul american Robert Frost, cel care l-a și încurajat să scrie versuri. Thomas s-a înrolat în armata britanică, ceea ce a adus o schimbare în rutina scrisului său. A fost ucis pe front, în timpul primului război mondial, majoritatea poeziilor lui fiind publicate postum.
Edward Thomas
Rain
Rain, midnight rain, nothing but the wild rain
On this bleak hut, and solitude, and me
Remembering again that I shall die
And neither hear the rain nor give it thanks
For washing me cleaner than I have been
Since I was born into this solitude.
Blessed are the dead that the rain rains upon:
But here I pray that none whom once I loved
Is dying tonight or lying still awake
Solitary, listening to the rain,
Either in pain or thus in sympathy
Helpless among the living and the dead,
Like a cold water among broken reeds,
Myriads of broken reeds all still and stiff,
Like me who have no love which this wild rain
Has not dissolved except the love of death,
If love it be towards what is perfect and
Cannot, the tempest tells me, disappoint.
Excelent!
Multumesc!