Te-ntorci

Te-ntorci dar niciodatã
Nu-mi pari a fi acelaşi,
Te schimbi la chip, la umblet,
Numai cã eu te dibui
Sub orice-nfãţişare.

Îţi recunosc privirea
Venitã de departe
Şi zâmbetul ce iese
Ca soarele din ceaţã.
Printre atâtea glasuri
Disting o inflexiune
Şi timbrul vocii tale,
Plutind pe sub cuvinte,
Mi-atinge cald auzul.

Dar ce incert e totul!
Scânteia regãsirii
E gata sã se stingã:
Acum când te descopãr
E ca şi cum te-aş pierde…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *