De tainã

Cu mulţi ani în urmã, de Paşte, s-a întâmplat sã fiu de una singurã, departe de casã. Eram plecatã pentru zece luni cu o bursa de cercetare la Universitatea Statului Oregon, pe coasta de vest a Americii, în orãşelul Corvallis. În acel rãstimp, soţul meu care lucra şi el acolo, într-un alt proiect de cercetare, se dusese în Texas pentru o sãptãmânã. În bisericile catolice, protestante şi baptiste din Corvallis, Paştele fusese celebrat mai demult şi, cum în zonã nu se afla nici un lãcaş ortodox, nu puteam participa nicãieri şi cu nimeni la Sfintele noastre Sãrbãtori.
În dimineaţa de dinaintea Învierii, m-am plimbat prin campus, bucurându-mã de umbra uriaşilor copaci şi de revãrsarea florilor de rododenron care inundaserã peisajul. M-am oprit apoi la micul magazin din faţa Departamentului de literaturã anglo-americanã de pe Moreland şi mi-am cumpãrat o lumânare verde în formã de mãr. Am cutreierat un timp strãzile liniştite pe care arareori trecea cineva şi spre searã m-am întors în camera din cãminul studenţesc. M-am uitat îndelung pe fereastrã la lãsarea umbrelor care estompau casele şi trunchiurile bãtrânilor arbori.
Când nu s-a mai distins nimic, am aprins lumina şi am început sã citesc din cartea profesorului Marcus Borg despre Iisus. Ca niciodatã, cuvintele Lui: Eu sunt Calea, Adevãrul şi Viaţa mi-au pãtruns în carne şi în sânge cu o putere nemaitrãitã. Am lãsat din mâini volumul, am stins lampa şi m-am apropiat de lumânarea-mãr de pe mãsuţã.
Pe când priveam din pat unduirea flãcãruiei în întuneric, am simţit cum coboarã în încãpere bucuria unei bogãţii nevãzute care mã cuprinde şi mã face sã fiu deodatã cu ai mei de aici şi de dincolo, de aproape şi de departe, care mã aduce în miezul întregului unde nu mai mi-e dor de nimeni şi de nimic, fiindcã am totul. Profunda plenitudine mi-a domolit şi durerea din piept care mã chinuia din ce în ce mai tare, de multe sãptãmâni.
Când, dupã câteva zile de atunci, am revenit la spitalul din Corvallis, pentru o nouã investigaţie, doctorul care mã consultase s-a ridicat în picioare exclamând:
– Chisturile au dispãrut! Nu mai aveţi nimic! Ce aţi fãcut?
N-am avut glas sã-i spun atunci cã Învierea lui Iisus mã vindecase.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *