Dar

Ce pare nou e doar un voal
Pe strălucirea de opal
A ceasurilor de demult.

Dansul cuvintelor de fum
Vine dintr-un străvechi
„acum”
În care stau să mă cufund.

Unde sunt eu? Mă zbat livid:
În mine peșteri se deschid,
Sunt peste tot și nicăieri.

Dar muzica acelui glas
Care s-a stins mi-a mai rămas
Atît de caldă în auz…

Dacă încep atunci să scriu,
Fac să învie din pustiu
Lumina lumii de apoi.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *