O veste bună

Eram în naufragiu:
O mare de durere
Creștea pe dinăuntru,
Izbindu-mă continuu

În jur era-ntuneric
Dar eu simțeam cum vine,
Abia călcînd pe ape,
Isus să mă salveze
Și pasul Lui lăuntric
A potolit furtuna
Din trupul stors de chinuri.

Brusc m-am trezit afară,
În plină zi pe treapta
Unei biserici pline,
Cîntînd cu cei de-alături:
„O veste bună vine
Adusă doar de ploaie”

Iar peste noi din ceruri
Cădea un val de lacrimi.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *