Miraj

Ce tare-aş vrea sã pot citi
Cartea pe care de o viaţã
O ţes în gând! Nu mai am timp
Sã o aştern şi pe hârtie.

Era atât de captivant
Tot ce trãiam imaginând,
De dimineaţa pânã seara,
Fãrã sã las un semn în urmã!
Pasaje-abia întrezãrite
Se estompau. Altele noi
Se deschideau, ca nişte fluturi,
Şi nu-mi scãpa nimic din nada
Prezentului uluitor.

Abia acum mi-aduc aminte
Cã începeam cu promisiunea
Unui sfârşit apoteotic
La care încã n-am ajuns,
Ori l-am lãsat poate în drum,
Neizbutind sã mã opresc.

Dacã aş lua-o de la capãt
Şi mi s-ar da un car de ani,
Numai sã scriu ce-am strâns în minte,
Nu m-ar mai frige nici un dor,
Iar orizontul mi s-ar stinge.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *