O foarte frumoasă idee și o foarte…gustoasă anchetă culturală publică, recent, Formula AS.
AICI: https://www.formula-as.ro/2021/02/23/farfuria-cu-fericire-mancarurile-copilariei/
Mai jos, un fragment din aceasta, reteța de la Ioan T. Morar -” Găluștile tăuţăști ale Bunii”
”Bunica mea din partea mamei, „Buna”, cum îi ziceam toți nepoții, a trăit toată viața la Șeitin, unde m-am născut și eu. După ce a murit Taica, bunicul meu, mama n-a vrut s-o lase pe Buna singură, așa că i-a propus să se mute cu noi, în Bujac, un cartier mărginaș al Aradului. Singura condiție pentru a se muta la noi i-a fost comunicată tatălui meu: „Todore, vin dacă faci cuptor de pită!”. Și tata, zidar cu „competențe” de șamotor, i-a făcut cuptorul. Ani de zile am mâncat pâine făcută acasă, rudă bună cu „pita de Pecica”, vestită în Arad. Când încălzea cuptorul, în așteptare, din același aluat, Buna făcea „lângălău” (un preparat care azi îl poți găsi la restaurantele italienești, sub numele de foccacia). Lângălău frecat cu usturoi și cu puțin ulei pe el… O minunăție!!! Dar mâncarea de frunte a Bunii erau găluștile tăuțăști. Numele vine de la tăuții din Nădlac, adică de la slovaci, o minoritate numeroasă acolo. Nu știu cum a venit rețeta de la Nădlac la Șeitin, cum a străbătut cei cinci kilometri, cu trenul, pe jos, sau cu cociile trase de cai…
Am auzit că, uneori, la piața din Arad, mai vin câteva gospodine cu găluște tăuțăști de vânzare. Abia aștept să ajung să cumpăr câteva și, mușcând din ele, să-mi recuperez o parte din copilărie și, cine știe, pentru o clipă, să o revăd pe Buna scoțând pâinea din cuptor”.
