Homo Sapiens, împins poate de curiozitate sau mai degrabă de nevoia de supraviețuire, ar fi părăsit Africa acum mai bine de 200 000 de ani[1] (unii cercetători zic că ar fi vorba chiar de 300 000 de ani) și ar fi ajuns și în Europa. Gena aceasta călătoare nu ne-a părăsit niciodată, ci chiar a devenit predominantă de-a lungul istoriei. Omul a călătorit pentru a căuta un trai mai bun, dar și pentru a explora, a se îmbogăți, a cuceri, a supune și exploata. În vremurile moderne, o altă dimensiune a călătoriei devine importantă, aceea de a se bucura de noi locuri, priveliști, oameni, experiențe. Căutarea plăcerii a animat dorința de a călători a omului, dar și fuga de cotidian, de obișnuit, de familiar. Poate de aceea, în ultimii ani s-a înregistrat o frenezie a călătoriilor de tot felul. O deplasare în masă în căutarea plăcerii, a unor experiențe „altfel”, care să ne ofere, pe moment, dar și mai târziu prin intermediul amintirilor, o evadare din lumea noastră cea de toate zilele, precum și un refugiu pentru vremuri mai grele așa cum am cunoscut cu toții în ultimul an.
Pandemia declanșată de Sars-Cov II a suspendat pentru un timp orice călătorie „neesențială” și i-a provocat pe oameni să călătorească „altfel”. Codruț Constantinescu, scriitor câmpinean, a ales să călătorească prin memoria sa și să descrie această călătorie în volumul său apărut recent la editura Vremea, intitulat Liber în Europa. Note de călătorie, 2014-2020. Nu este însă o călătorie imaginară, ci una clădită pe memoria autorului și bazată pe periplul său prin Europa noastră comună. De la Londra la Nesebar trecând prin Ljubljana, Viena și ajungând la Tulcea și Cluj, autorul îmbină informațiile istorice cu observațiile personale despre locuri, oameni și monumente istorice, făcând deseori comparații pertinente care dezvăluie și mai mult iubirea sa pentru peregrinările culturale.
Orice descriere de călătorie vorbește în primul rând despre călător, despre căutările sale, despre așteptări și chiar despre frustrări și nemulțumiri. Codruț, ca orice român de altfel, nu se poate abține să comenteze lipsa infrastructurii rutiere românești comparativ cu țările din regiune și face mereu aluzie la inexistența autostrăzilor noastre: „Măcar la nivelul ăsta, al incompetenței în domeniul infrastructurii, suntem constanți. Dacă în 1998 slovenii munceau cu abnegație la rețeaua lor rutieră, ca niște demni moștenitori ai Imperiului Habsburgic, o finalizaseră în 2016. … Slovenii au construit până acum, la cei 20 000 de kilometri pătrați cât are țărișoara lor simpatică 544 kilometri de autostradă și 73 de kilometri de drumuri expres (în România, care are de zece ori suprafața Sloveniei, nu a ajuns nici măcar la 900 de kilometri de autostradă − cifra oficială este de 855)[2].”
Călătoriile sunt însă și despre ceilalți, concetățeni sau nu, care îți pot face vizita mai frumoasă sau care o pot distruge iremediabil, experiență care poate influența dorința ulterioară de a te afla într-un loc sau altul. Grecii par că se pricep să ademenească călătorii, oferindu-le daruri (obicei vechi, de care ar trebui să ne ferim însă dacă îi dăm ascultare lui Vergiliu care scria în „Eneida”, Timeo Danaos et dona ferentes): „De altfel, acesta este unul dintre obiceiurile lor care de regulă îi surprinde pe români: cum să dai/servești ceva gratuit? Căci românul știe foarte bine că nimic în viață nu este dat de pomană. Însă grecul este mai șiret și, chiar dacă este evident că tot clientul plătește, impresia contează.”[3]
Dacă pentru mulți dintre cei care părăsesc meleagurile natale, călătoriile au scopuri precise, fie pentru muncă, fie pentru distracție, în cazul lui Codruț Constantinescu, poate și datorită formației sale de istoric, călătoriile sunt un mijloc de a descoperi ceea ce a citit deja în cărțile de istorie, de literatură sau în ghidurile de călătorie, de a compara realitatea de azi cu cea de ieri, imaginarul cu realul: „Încă înainte de a ajunge în Lefkada, începusem să citesc celebra carte a lui Henry Miller despre Grecia și greci. … Miller face parte din regimentele de adoratori ai Greciei și grecilor. Nimic nou. Oare nu sunt și eu unul dintre voluntarii lor?”[4].
Liber în Europa este o carte despre călătorii, dar și o carte de reflecții asupra evenimentelor istorice, a popoarelor europene, dar și o declarație de dragoste pentru peisaje și monumente care bântuie încă imaginarul omenirii și care pot constitui la vremuri de restriște o oază de libertate, de plăcere intelectuală și de bucurie firească. Închiși în casele noastre, împiedicați să ne urmăm impulsurile atavice, călătoria prin memorie devine astfel un instrument prin care ne putem satisface una dintre nevoile noastre primare, aceea de a explora lumea care ne înconjoară.
[1] Silvana Condemi, Francois Savatier, Sapiens. Cele mai recente descoperiri, Humanitas, București, 2020, p. 77.
[2] Codruț Constantinescu, Liber în Europa. Note de călătorie 2014-2020, Editura Vremea, București, 2020, pp. 28-29.
[3] Ibidem, p. 104.
[4] Ibidem, p. 105.
