Close-up : Sean Connery

My name is Bond, James Bond: o replică, un actor şi legenda născută din întâlnirea dintre cel care a fost Sean Connery şi personajul în care Ian Fleming şi-a investit propriile fantasme. Viril, infailibil, seducător, de neînvins în confruntările cu organizaţiile infernale ale crimei, agentul 007 împrumută de la Sean Connery ceea ce doar aceasta îi putea dărui, farmecul irezistibil născut din brutalitatea bine temperată a unui aventurier playboy şi rasat. Vreme de un deceniu aproape, Sean Connery trăieşte în simbioză cu cel ce este un mit modern: celebritatea este darul pe care zeii i-l dăruiesc. Dar gloria cuprinde în sine şi capcana ratării. Connery trebuie să fie mai mult decât Bond.

Şi poate că de aceea, mai mult decât din raţiuni legate de vârstă sau de casting, Sean Connery se desparte de Bond, pentru a mai reveni , doar o singură dată, în decorul tenebros al unei conspiraţii ţesute de maleficul megaloman interpretat de Klaus Maria Brandauer. Iar acest gest al actorului este proba ultimă a puterii sale de a se reinventa, dincolo de clişeul glamour al brandului Bond.

Cariera lui Sean Connery înseamnă, aşadar,cu mult mai mult decât Bond. Cu fiecare partitură, Connery a dezvăluit parte din sensibilitatea pe care acel corset aurit al mitului comercial o reprima. În “Marnie”, alături de muza lui Hitchock, Tippi Hedren, Connery este pătrunzător şi tenace, atras de enigma celei de care se îndrăgosteşte. Întâlnirea cu Sidney Lumet este, pentru Connery, ocazia decisivă de a explora noi teritorii. Penitenciarul din “ The hill” şi secţia de poliţie din ” The offence” sunt spaţii concentraţionare şi saturate de rău.

În “ The man who would be king”, alături de Michael Caine,în regia lui John Huston, Connery creşte megaloman şi obsedat de mărire. Cariera celui care se visează noul Macedon este, poate , partitura în care partea vulcanică şi vizionară a lui Connery s-a exprimat mai adânc şi mai intens ca niciodată. Este suprema realizare a unui actor ce a ştiut să îşi stăpânească, perfect, claviatura sa stilistică.

În “ Finding Forrester”, unul dintre cele din urmă sale filme, Connery închide ceva din taina lui. Izolarea în care se retrage scriitorul, ca într-un mormânt, anticipează propria sa ieşire din scenă .Dar nu înainte ca vocea şi prezenţa sa să se mai ivească, încă o dată, spre a lumina şi fascina. Dincolo de Bond şi poate împotriva sa, Connery a devenit el însuşi un mit. Iar chipul său este alcătuit din fragmentele miraculoase de timp ale unei epoci cu care s-a confundat, până la capăt. ( Ioan Stanomir)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *