Oraş de octombrie

De unde ştiu oraşu-acesta
În care totuşi niciodatã
Pânã acum, nu m-au dus paşii?

Poate din cãrţi, din auzite,
Sau numai dintr-un vis de noapte,
Am prins de veste cã existã.

Aici, pe strãzi, nu vãd pe nimeni,
Dar simt un murmur care creşte
Şi se desface-n mii de glasuri.

Pare cã vine de departe,
Într-o cascadã de ecouri
Şi de mirosuri dispãrute,

Iar când se sting, încep sã sune
În aer dangãte de frunze
Şi mã înalţ pe-un stol de umbre.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *