Un personaj cu douã chipuri

Un personaj cu douã chipuri
Aşteaptã la o masã, singur,
Într-o bodegã prãfuitã.

Una din feţe e-ndreptatã
Spre uşa care stã deschisã,
Gata sã vadã cine intrã.

Privirea celeilalte feţe
Fixeazã fundul încãperii,
Unde nimic nu se întâmplã.

De-afarã vin alţi inşi, continuu,
Se-aşeazã muţi la câte-o masã,
Dar de plecat nu pleacã nimeni.

Au fiecare douã chipuri
Ce fac sã parã interiorul
Şi plin şi gol pe jumãtate.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *