”În trupe de formează bisericuțe. Când se alătură cineva nou, parcă i se cere să facă dovada a ceea ce poate înainte de a fi primit. Stăteam pe banca orchestrei când ne-a anunțat că avem un solist nou. Pe scenă a apărut un tânăr slăbănog, neatrăgător. M-am mirat în sinea mea. A cântat cam opt măsuri și toată sala a încremenit.
Puteai să auzi un ac căzând. Era clar că ascultam ceva unic.”
Citatul e despre o situație din ianuarie 1940.
Jo Staford e numele celei care a spus aceste vorbe. Iar cel la care face referire e nimeni altul decât Frank Sinatra. Momentul descris în citatul de mai sus e, se subînțelege, de la începuturile începutului carierei marelui muzician american.
Film (pe care, a propos, îl puteți vedea pe Netflix) din care e extras acest citat – un excelent documentar de aproape 4 h despre viața și muzica lui Frank Sinatra – se cheamă All or Nothing al All.
Întrebarea rămâne: azi mai putem avea o asemenea situație? La zgomotul care domină lumea noastră, mai suntem în stare(a) să auzim așa ceva?
