Pe urmele lui Victor Brauner

Când poetul și editorul Adrian Grauenfels mi-a solicitat, cu puțină vreme în urmă, manuscrisul cărții „Victor Brauner” de Amelia Pavel (mama mea), apărută în 1999 (Ed. ARC 2000) pentru a-l folosi într-o carte despre marele artist din planul editurii SAGA, n-am dat mare atenție demersului. Totuși, cunoscându-l pe Adrian din spațiul virtual al unor site-uri literare, am început să fac cercetări asupra drepturilor de copyright ale editurii la care apăruse cartea mamei.

Prin demersurile făcute am aflat că pot folosi legal manuscrisul mamei 70 de ani după decesul ei, deci până în 2073, așa că i-am trimis lui Adrian materialul cerut. Se pare că dragostea pentru artă a lui Adrian Grauenfels e foarte mare, pentru că, la puțin timp, mi-a comunicat că a apărut cartea lui, pe care a intitulat-o sugestiv „Pe urmele lui Victor Brauner” (Ed. SAGA 2020). Am fost oarecum sceptică, știind că volumele de artă scrise de mama au apărut în condiții grafice excelente. Mă întrebam în ce măsură editura SAGA se va ridica la nivelul lor.

AG-VB-02-Cupa-îindoielii-1946

Cupa îndoielii 1946

Ei bine, supriza cea mare urma să vină: când am primit cartea, am avut o puternică și justficată emoție: trăim în era digitală, albumele de artă sunt rare și, cel puțin pe continentul nord-american, ele sunt uneori aruncate (am văzut asemenea albume puse la marginea străzii, lângă mobile uzate, pentru a fi luate de trecători). Dar ediția de față are o frumusețe și o grație la care, pur și simplu, nu mă așteptam și care te face să îndrăgești instantaneu și cartea și prezentarea ei.

Parcurgând paginile interesante și bogate în imagini, am apreciat nu numai frumusețea, dar și valoarea lor documentară, care oferă – în contextul epocii în care a trăit Victor Brauner- un autentic potret al celui mai important pictor avangardist din România. Autorul oferă cititorului o bogată colecție de materiale despre pictor și despre mediul cultural ȋn care a activat, iar ilustrațiile sunt  alese cu un impecabil rafinament și gust artistic.

Primul capitol, „O scurtă istorie a avangardei”, conține o prezentare generală a artei și a reprezentanților ei de la începutului secolului XX (1922-1933) : literatură: Urmuz, Ion Vinea, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza, Gellu Naum, Gherasim Luca; sculptură: Constantin Brâncuși; pictură: Victor Brauner, Max Herman, Marcel Ianco, etc.

Victor Brauner s-a născut al Piatra Neamț în 1903. În 1930 s-a stabilit la Paris, unde a locuit în același imobil cu Giacometti și s-a împrietenit cu Brâncuși. A revenit la București în 1935, iar în 1938 s-a reîntors în Franța. A murit la Paris pe 12 martie 1966 și este îngropat în cimitirul Montmartre.

AG-VB-03-arbre-de-volupte-1961

Arbre de volupté 1961

Ilarie Voronca este semnatarul materialului din captitolul următor, intiulat „Revista UNU”. În 1929, Victor Brauner s-a asociat cu dadaisti și suprarealiști români pentru editarea revistei UNU, din București. Colaboratorii, alături de Victor Brauner, sunt: Geo Bogza, Filip Corsa, Benjamin Fondane, Malkine, Al. Marius, Sașa Pană, Ștefan Roll, Claude Sernet, Ilarie Voronca.

Tot aici aflăm despre intrarea lui Victor Brauner în 1941, la Marsillia, într-un grup de indezirabili, adică evrei, antifasciști și apatrizi. Din grup facesau parte și revoluționarul rus Victor Serge, pictorii Max Ernst, Victor Brauner, Wilfrid Lam, Oscar Dominguez, Jaqueline Lamba, André Masson și colecționara Peggy Guggenheim. Ca să-și treacă timpul, și-au creat singuri un joc de cărți pictate de ei înșiși, pe care-l jucau după reguli inventate de ei.

Aș remarca faptul că rar am întâlnit un album de artă a cărui lectură să n-o pot întrerupe. După capitolul de Ilarie Voronca, am parcurs cu sufletul la gură următarele: „Cărți despre Victor Brauner” și „Revista NEON”, în care am găsit multe detalii necunoscute de mine.

Documentarea lui Adrian Grauenfels nu se oprește la enumerări. A tradus din cartea „Surrealism and Painting” de André Breton (1946) (Ed. Mcdonald-London) un text despre Victor Brauner intitulat -„Entre chien et loup” (Între câine și lup) . Acesta din urmă e și titlul unui capitol bogat în sensuri și interpretări.

Un întreg segment al cărții este dedicat materialului scris de Amelia Pavel și publicat în 1999 în cartea ei „Victor Brauner” Texul, care conține și descrierea unor expoziții ale lui Victor Brauner în România și care se încheie cu o amănunțită si bine documentată cronologie a vieții lui Victor Brauner, prezintă o amplă și elocventă analiză a întregii opere artistice a lui Victor Brauner. Și nu numai. Apar interesante păreri personale ale Ameliei Pavel, afirmații bine gândite și clar exprimate

Făcând aici o paranteză, aș spune că n-am putut să nu fiu profund emoționată la acest contact postum cu mama mea. Nici eu, nici ea nu ne-am gândit vreodată că eu, omul de știință al familiei, voi ajunge să scriu despre criticul de artă Amelia Pavel.

În continuarea cărții, autorul se oprește la desenul bidimensional și la sculpturile lui Brauner, pentru ca, mai departe, să ne prezinte un fragment scris de Michael Finkenthal „D. Frost” (Ed. Tracus Arte 2013). Aici aflăm despre amiciția pictorului cu Gellu Naum. Este reprodus în întregime poemul „Rotciv” dedicat de Gellu Naum prietenului său. Cum se poate observa, titlul citit invers este numele pictorului.

Deosebit de interesant mi s-a părut capitolul „Spiritul everiesc la VB”. în care sunt citate părerile lui Andrei Cornea, dar și ale doamnei Irina Cărăbaș cuprinse în fragmentele citate din eseul „Poziționări identitare în avangarda Românescă”. Tema apare și în materialul Ameliei Pavel și ceea ce a atras atenția criticilor de artă a fost, pe de o parte, faptul că în lucrările lui Victor Bauner nu apar teme iudaice, iar pe de alta, că fratele lui Victor, Henry Brauner, a fost un valoros folclorist în România.

Urmează cateva capitole dedicate multiplelor teme din pictura lui Brauner, cum ar fi al zeitatății Janus, cel cu două capete, sau celor din ciclul „Cadavre exquis”, care este un joc grafic, text, sau desen inventat de suprarealiști în 1925. În acest joc, unul din participanți crează, de exemplu, un desen, iar următorii jucători îl continuă, fără a ține cont de creația anterioară. La sfârșit sunt mai mulți autori ai aceleași creații, fie literare fie grafice. Imaginile prezentate în capitol ilustrează din plin ideea.

Citim mai departe, acompaniați din nou de multiple exemple pictate, materialele despre ilustrațiile lui Brauner pentru cărți și reviste, ca și despre desenele lui erotice.

În sfârșit, ultima parte a cărții se ocupă de tehnicile folosite de Brauner în arta lui: pictura encaustică – sau pictura în ceară fierbinte, pictura în ulei și grafica, exemplificată prin acuarele și desene.

Capitolul „Concluzii” încheie această elocventă, bine documentată și superb ilustrată carte, care s-ar cuveni să-și găsească locul în toate bibiotecile iubitorilor de artă. Și nu numai.

Notă: articol apărut ȋn revista „Vatra veche”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *