Banii sau Viața?

Știm de la Israel Kirzner, din „The Economic Point of View”, că economia a apărut ca domeniu de sine stătător în secolul al XVIII-lea, atunci când oamenii au început să realizeze că industria, comerțul, schimburile puteau și meritau să fie studiate independent de alte fenomene sociale. Primii economiști din istorie au considerat că abordează probleme legate, în cel mai strict sens posibil, de avuție și că încearcă să îi descopere legile – pentru că erau, în general, consilieri administrativi preocupați de problema, cum nu se poate mai practică, a creșterii „avuției națiunilor”; pentru că interesul intelectual și practic pentru proprietatea privată, corelată, evident, cu avuția, se păstrase din secolul trecut, de la filozofii dreptului natural; pentru că diviziunea muncii, care începea, de asemenea, să prindă contur i-a stimulat să își pună întrebări cu privire la noul rol al individului în ansamblul societății și la motivațiile sale, egoiste sau altruiste; pentru că nu au putut să facă abstracție de influența științelor naturale, tinzând către același tip de obiectivism și același tip de sistem de reguli și legi.

Astăzi, la peste 250 de ani distanță, ne confruntăm cu o problemă de luare a deciziilor, care, simplificată, ar suna astfel: Banii sau Viața? Căci în aparență, numai niște meschini ar putea compara o viață de om cu sume de bani, fie ele cât de îndestulătoare. Ar trebui să învățăm odată că viața umană este neprețuită! Și că eroul din filmele americane care este obligat să aleagă între viață și bani alege mereu viața…

Sigur că problema astfel expusă, dincolo de faptul că distorsionează realitatea parcă special pentru a nu lăsa mintea să iasă din carantină, trădează, dacă pot spune așa, vechea perspectivă economică, a celor dintâi gânditori din domeniu. Ne uităm zilele acestea în stânga și în dreapta și vedem cum unii economiști – care își permit să facă comparații neavenite între respirație și procesele economice la fel de vitale – sunt demonizați, ridiculizați, puși la zid. Asta pentru că percepția publică actuală, privitoare la obiectul de studiu al economiei și, implicit, la funcția economiștilor se aseamănă cu cea a gânditorilor din perioada clasică a istoriei economiei și cu cea a înaintașilor lor: economia studiază banii, iar economiștii caută soluții pentru a face/păstra țările cât mai bogate cu putință; nu, nici măcar „prospere”, căci de prosperitate vorbește prima dată economistul german Storch, iar la acel moment, perspectiva economică este deja vizibil rafinată (vezi asumpția celor două tipuri de resurse și combinațiile lor).

Cine este dispus să înțeleagă ar trebui să știe că cei 250 de ani nu au trecut peste noi degeaba. Kirzner arată cu măiestrie toate nuanțele intermediare prin care modul de gândire economic a trecut, între etapele principale ale istoriei sale. De la prima perspectivă economică, destul de brută de altfel, în care avuția era cea focalizată, s-a ajuns, în decursul timpului, să se abandoneze cu totul această abordare care stabilea un obiect precis de studiu al economiei, ce putea fi repartizat într-un departament clar delimitat: avuția, avuția exclusiv materială (în tradiția căreia vin și autorii marxiști), bunăstarea (specifică perioadei neoclasice), prosperitatea, lăcomia etc. Astăzi, perspectiva economică este mai degrabă analitică și se concentrează, după cum a spus-o însuși Mises, pe acțiunea umană. Ceea ce face posibilă această nouă abordare de secol XX este conștientizarea caracterului universal al conceptelor economice, datorită cărora se poate căuta și explora the appropriate aspect of affairs, după cum spunea Lionel Robbins în 1930. Aceasta este marea trecere – de la o perspectivă departamentală la una analitică, însă s-a realizat treptat, după o succesiune de modulații ale gândului economic, despre care cititorul cărții The Economic Point of View poate afla pe îndelete.

Pe scurt, la mai bine de două secole și jumătate de la nașterea economiei, ar trebui să știm că problema de luare a deciziilor de astăzi nu este de tipul „Banii sau Viața”, ci de tipul „Viața sau Viața”. Pentru că diferența dintre eroul din filme și situația cu care ne confruntăm este diferența dintre decizia individuală și cea publică, ele având structuri total distincte. La urma urmei, a alege să păstrezi economia pe linia de plutire ar putea însemna să alegi Viața pe termen lung, pentru un număr mult mai mare de oameni. Nu susțin că lucrurile ar sta întocmai așa, ci susțin că a formula problema acestor zile în acești termeni semnalează ceva despre felul în care oamenii se raportează atât la economie și la obiectul său, cât și la funcția economiștilor, dată de acest obiect. Iar Israel Kirzner are multe de spus despre asta.

P.S. Cartea a fost tradusă și în limba română de profesorul Paul Dragoș Aligică la editura All Educational, 1996 și urmează să fie reeditată în curând.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *