Cezar Ioan: Connaisseur fara ifose (2)

Fie că ai sau nu răbdare să citești toate paginile care urmează, cred că următorul „decalog” – scurt – te poate echipa cu un set minimal de cunoștințe despre vin, cu câteva elemente de bază, ca să nu-i mai bâzâi pe alții la cap și ca să devii tu însuți „candidat de connaisseur” (dacă ești cuminte și citești tot, o să vezi că și alte surprize plăcute ți se vor întâmpla).

(…)

În „tribul iubitorilor de vin”, acesta este aliment cu gust și, chiar mai mult, este „aliment care DĂ gust”; e scânteie de socializare; e prietenie (nu bem vin cu dușmanii, nu?); e cultură (atâta câtă suntem capabili să înțelegem); e memorie și istorie de familie sau personală, de specie chiar (e și istorie „de neam”, dar să nu intrăm tocmai acum în prețiozități din astea, când mulți „nebăutori fanatizați” bat la porțile Europei și încearcă să ne impună și nouă legea lor – de rezultatele căreia tocmai ce-au fugit ei înșiși).

Poate că e bine să aduc încă de aici în discuție un lucru (deși ține cumva de domeniul evidenței): dacă luăm în considerare cele mai vechi desene descoperite de arheologi pe pereții peșterilor unde locuiau oamenii primitivi – în condiții extrem de dure și care nu erau deloc favorizante pentru activități lipsite de o finalitate practică imediată, ca arta! –, putem observa că interesul umanității pentru „ceva” care să depășească sfera nevoilor și realităților imediate a existat dintotdeauna. Fie că a fost vorba despre artă sau religie, fie că a fost vorba doar despre dorința de „evadare” din dificultățile cotidiene indusă cu ajutorul diferitelor substanțe, omenirea a avut mereu nevoie de „ceva” care să faciliteze depășirea barierelor impuse de realitatea imediată.

Connaisseur fara ifose

Editura Gastroart, 2019

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *