Carte de istorie, artă şi prietenie, lucrarea de faţă prezintă treptele existenţei şi operei unui pictor ce a beneficiat din plin de darul virtuos al răbdării şi al speranţei, al reflecției față de sine şi față de ceilalți, în căutarea unei soluții de reaşezare sufletească, de regăsire a unui ideal spiritual, de-a lungul unui drum sinuos având ca punct culminant o simplificare, o esențializare a vieții.
Răbdarea lui Marin Gherasim este ruptă din învățăturile monahilor, care înțeleg şi propovăduiesc așteptarea, nădejdea şi iubirea, asumate şi împărtășite, printr-o discretă pedagogie, cu ceilalți. Virtute cu multiple surori, capabilă să distrugă întristarea şi să deschidă porțile bucuriei, această răbdare este o moștenire de familie pe care pictorul o valorifică împotriva contagiunii nefaste şi agresive a despiritualizării și a desacralizării sistematice a omului, adesea în numele unui umanism ateu.
-Alexandru Davidian
MARIN GHERASIM – ”Jurnal de atelier”:
-
„Este nevoie să se simtă în lucrări o mișcare a sufletului, un palpit. E nevoie de a ajunge la expresia lăuntrului.”
-
«Profesiune de credintă. Nu sunt interesat în chip esential decât de lumea omului, de „ce i se întâmplă unui om”, de soarta culturii în istorie. De dialogul lui pasionat cu „Mare Incognito”, cu Dumnezeu.
-
Natura (inconstientă), lumea obiectelor inerte, mă interesează doar în subsidiar. Mă fascinează viul, trăitul, trăirea. Mă fascinează avatarurile constiintei care apartine doar omului, aceasta fiintă sublimă si tragică, pentru că e lucidă si constientă de conditia sa.»
