Roger Scruton: in memoriam

Roger Scruton a fost un om al lumii de ieri. I-au fost străine tentaţiile şi idolii celor cu care a fost contemporan. Acolo unde cei mai mulţi dintre ( post) moderni preferă efemerul glamour, Roger Scruton a ales tradiţia ce durează şi formează caractere.

Pentru conservatori, Roger Scruton a jucat, mutatis mutandis, rolul pe care Edmund Burke l-a jucat, la fine de secol XVIII, acela de a organiza şi sistematiza o reflecţie, insistând asupra a ceea ce modelează viziunea despre om a acestei direcţii intelectuale. Asemeni lui Burke, Roger Scruton a înfruntat, în polemici memorabil, pe revoluţionari şi obsesiile lor. Asemeni lui Burke, s-a întemeiat, în campaniile sale, pe o erudiţie care nu era niciodată stearpă sau pedantă.

Roger Scruton a fost unul dintre acei oratori care farmecă şi impun nu prin exerciţii retorice facile, ci prin firescul asumării ideilor. Conferinţele şi interviurile care îi duc mai departe vocea şi chipul sunt testamentul în care se recunoaşte unicitatea personajului care a întruchipat un spirit englez,subtil, sobru, dar şi ironic. În timbrul lui Roger Scruton am putut recunoaşte elementele tradiţiei fără de care identitatea noastră ar inceta să mai aibă sens; credinţa, cultura, libertatea, decenţa, familia, guvernarea limitată sunt pilonii universului său.

Roger Scruton a întruchipat, cu nobleţe şi cu discreţie, condiţia conservatoare. Mergând împotriva curentului , alegând, încă din anii ‘70 ai secolului XX, rezistenţa şi solidaritatea cu cei care se opunea comunismului, evocând, tenace şi limpede, frumuseţea ce luminează existenţa noastră, Roger Scruton şi-a construit destinul cu acea seninătate pe care stocii de demult o înfăţişau. Despărţirea de corpul său pieritor nu înseamnă nimic. Spiritul său rămâne, spre a locui acest teritoriu al imaginaţiei intelectuale, spre care ne reintoarcem, pentru a ne reaminti ceea ce contează cu adevărat, dincolo de mode şi dincolo de moarte.

Un comentariu

  1. Roger Scruton este , desigur , in traditia Conservatorismului englez , liberal – in sens vechi . Un conservatorism culturalist si sincretist , o cvasi-religie politica in stil britanic , o sacralizare romantica a ´Culturii´ – sub impactul Protestantismului si secularismului . Aceasta religie sui generis culturalista preia ´atributele´ si functiile vechii religii , in acelasi discurs particularist apologetic : ´Vestul ( adica ´noi´ ) si restul´ , printr-un fel de topologie si antropologie neo-medievala , ideologia colonialismului cu papion ( si adeseori la fel de taios si sfidator ca umorul englezesc ) . Scruton , noul idol al conservatorilor , asemenea marelui sau inaintas , Burke ( si a epigonului acestuia , Kirk ) , este mai degraba un estet si un orator decit un filozof , un om bine ´inradacinat´ in realitatile mundane , ca toti conservatorii : in general pasionati diletanti ( fara sens peiorativ ) , implicati intr-o politica idealista , unde religia , cultura si politica sint luate dintr-o suflare . La noi , conservatorii , mai degraba snobi si epigoni exhibitionisti si infatuati , se inghesuie pe holurile puterii , avizi de glorie lumeasca . ´Adevarul´ are , in acest mediu , cel mult sensul religios de adevar al credintei , daca nu este de-a dreptul pus intre paranteze , in buna traditie nominalist-empirist-pragmatica britanica , in schimbul ´prejudecatilor´ favorizante si consolatoare . Aceste prejudecati sau presupozitii ( si predispozitii ) implicite , prin excelenta instabile , sint aceleasi pt. ideologiile de Stinga si de Dreapta , la fel de ´moderne´ , doar ca sint valorizate invers intr-un caz fata de altul ( un ´socialism´ de fond ) : ´traditionalismul´ este un simplu caz de ´modernism´ . Sau , mai simplu , Conservatorismul insusi este parte din problema mai larga a ´mintii´ ideologice moderne , in mod prea evident .

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *