Pentru a marca împlinirea a 30 de ani de la moartea lui N. Steinhardt, revista lunară „Vatra veche” din Târgu Mureș, al cărei redactor șef este poetul, scriitorul și editorul Nicolae Băciuț, a publicat în 2019 o serie de 12 articole semante de mine și dedicate cărturarului și Monahului Nicolae de la Rohia.
Mărturisesc acuma, la sfârșitul anului, că, pentru mine, care l-am cunoscut personal și am avut o relație de prietenie apropiată cu Nicu Steinhardt, scrierea lor a fost un exercițiu plăcut, dar și foarte dureros. În fiecare fragment am ales citate reprezentative din cărți pe care le am în biblioteca personală, în majoritate legate de amintirile mele despre Nicu:
- N. Steinhardt: „Dumnezeu în care spui că nu crezi – scrisori către Virgil Ierunca (1967-1983)” (Ed. Humanitas, Buc, 2000)
- N. Steinhardt: „Jurnalul Fericirii” (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997)
- N. Steinhardt: „Critică la persoana întâi” (Ed Dacia , Cluj-Napoca 2001)
- N. Steinhardt: „Incertitudini literare” (Ed Dacia, Cluj-Napoca 1980)
- N. Steinhardt: „Dăruind vei dobândi” (Ed. Mănăstirea Rohia, Polirom, 2008)
- „Nicu Steinhardt în dosarele Securității 1959-1989” (Ed. Nemira 2005).
Din păcate, multe din nedreptățile și cruzimile exercitate de Securitate la adresa lui N. Steinhardt erau necunoscute de mine. Nici tata, avocatul lui Nicu în procesul Noica în care a fost implicat, nici mama, care fusese prietenă cu el din tinerețe, nici Toma, fratele meu mai mare, toți la curent cu ce se întâmpla, nu-mi spuneau nimica; fiind mezina familiei, mă menajau. Cunoașteam vag adevărul, dar Nicu nu se plângea niciodată, cu mine discuta despre muzică, spectacole de teatru, expoziții de artă și… despre pisici (sau mâțe, cum le spunea el), pe care le adora. Abia citind cartea „Nicu Steinhardt în dosarele Securității” am aflat mizeriile prin care a trecut el toată viața, până la ultima suflare. În cele 12 articole din „Vatra veche” am intercalat fragmente din textele lui de critică literară sau artistică cu cele din cratea cu rapoartele Securității. Ce contrast!
N-am putut să cuprind în numai 12 articole tot ce aș fi dorit! Despre N. Steinhardt se pot scrie volume întregi! Sunt cărți pe care n-am apucat să le citez ȋn seria respectivă. Și, pentru că n-am vrut ca anul să se încheie fără să menționez o carte nu numai emoționantă, dar și de o mare valoare literară, documentară și istorică, o voi face acuma ȋn revista literar artistică „LaPunkt”. Este vorba despre cartea pe care o citisem deja în format pdf, dar pe care doar recent am primit-o în ediția tipărită, de la autorul ei, Nicolae Băciuț: „Între lumi – convorbiri cu Nicolae Steinhardt” (Ed. Libris Editorial, Brașov, 2015).
Nu e de mirare că „întâlnirea” d-lui Băciuț cu mine- întâi ȋn spațiul virtual între 2008-2018 și apoi, ȋnsfârșit, în 2018, în spațiul real -ȋn Canada- s-a produs datorită lui N. Steinhardt. Mărturisirile mele anterioare despre N. Steinhardt, făcute în cateva articole postate pe unele site-uri literare- l-au impresionat pe d-l Băciuț, iar cartea „Între lumi” m-a făcut să înțeleg extraordinara apropiere literară, poetică și religioasă dintre „cei doi Nicu” din viața mea, unul Steinhardt, celălat Băciuț.
E vorba de un roman epistolar dintre tânărul poet Băciuț, pe care personalitatea – întâi literară, apoi creștină- a lui N. Steinhardt l-a atras și căruia i se adresează în scris. Ba chiar îi trimite și câteva poezii. N. Steinhardt îi răspunde. Îi apreciază poeziile (ce validare importantă pentru un tânăr poet! Dialogul continuă și N. Băciuț îi propune un interviu. N. Steinhardt acceptă, preferă ca acesta să fie în scris și…de aici începe minunea. Un interviu istoric, aș spune. El trebuie citit.
Cartea, de o mare frumusețe, cuprinde nu numai interviul cu N. Steinhardt și scrisorile acestuia, dar și mărturii date de prietenii lui N. Steinhardt, Alex. Paleologu, Mircea Oliv și Ioan Pintea, pe care N. Baciut i-a abordat cu întrebări. Răspunsurile acestora completează potretul eruditului, dar și călugărului N. Steinhardt. Iar pentru mine, care l-am cunoscut și iubit pe N. Steinhardt de când eram copil, a fost și este și astăzi o mare bucurie să descopăr că toți cei din preajma lui au simțit harul lui Nicu la fel ca mine.
D-l Nicolae Băciuț a introdus, în cartea sa „Între lumi” și o Addenda (pe lângă alte câteva), pe cât de sumară, pe atât de impresionantă. Este vorba de câteva fragmente dintr-un jurnal personal al poetului Băciuț din anii 1986-1988, ani când Monahul Nicolae era la Rohia (text apărut în „Caietele de la Rohia, II, Steinhardt în amintirea contemporanilor”, Ed. Helvetica, Baia Mare, 2000). Notările din jurnal sunt scurte și emană îngrijorarea autorului în privința vârstei lui N. Steinhardt (când a început lucrul la interviu, în 1986, aesta avea deja 74 de ani), dar și, mai ales, în ceea ce privește permanenta supreveghere a lui N. Steinhardt de către Securitate.
Cartea, prefațată de Alexandru Ojică, teolog, oferă două imagini ale chiliei Monahului de la Rohia și câterva scrisori ale lui N. Steinhardt în facsimil
Steinhardt n-a apucat revoluția din 1989, a murit cu câteva luni mai devreme. Noi însă, cei care l-am cunoscut și iubit, trăim însfârșit „dreptatea” care i se face acuma lui N. Steinhardt, prin reeditarea operelor scrise de și despre această marcantă personalitate a culturii și religiei creștine din România.
