Anul în care au murit porcii

Marile evenimente politice din istorie sunt uneori eclipsate în memoria colectivă de catastrofe care și-au pus direct și dramatic amprenta asupra vieții cotidiene: Marea Ciumă din 1348, incendiul care a mistuit Londra în 1666 sau cutremurul care a devastat Lisabona în 1755. Alteori catastrofele s-au identificat cu numele unor conducători politici așa cum a fost cazul domnului Moldovei Ștefan Lăcustă (1538-1540) al cărui nume e legat de o pustiitoare invazie a lăcustelor în 1539, catastrofă ce a înfometat țara.

Pentru România, anul 2018 înainte de a fi anul în care a murit justiția, va putea fi numit și anul în care au murit porcii, în ultimele două luni fiind lichidate la Brăila cea de-a doua fermă ca mărime din Europa.La fel de liberi precum purecii și șobolanii care au coborât în 1348 de pe corabia fantomă acostată în portul Messina răspândind așa-numita Moarte Neagră (epidemia de ciumă), în România anului de grație 2018 au pătruns nestingheriți mistreții purtători ai pestei pe care au transmis-o rudei domestice.

Nu cunosc popor la care acest patruped cumsecade să se bucure de o mai mare prețuire decât la români. Tradiție arhaică precreștină alăturată mai târziu Crăciunului, tăierea porcului e probabil  reminiscența celui mai frecvent ritual de tip sacrificial dintr-o țară europeană. Cu atât mai sinistră această ironie a sorții ca animalul aproape totemic pentru societatea românească tradițională să piară într-o adevărată hecatombă sub ochii neputincioși ai proprietarilor și ai autorităților responsabile de gestionarea situației.

O tăcere suspectă a unei părți dintre politicieni se așterne în aceste zile asupra subiectului teribil, menită să acopere incompetența, nepăsarea și interesele obscure. Puterea adoptă, ca și în cazul altor fapte incomode, tactica iresponsabilă a îngropării capului în nisip și a lansării unor fumigene menite să deturneze atenția opiniei publice atunci când nu lansează gaze și alte muniții spre protestatari pașnici. Catastrofa economică se extinde imperturbabilă distrugând lent o întreagă industrie destul de profitabilă, cu consecințe grave pentru piața românească de produse alimentare. Reacțiile autorităților sunt tardive și de tip heirupist: s-a trecut la vânarea tuturor animalelor suspectate de a fi purtătoare ale microbului din zonele în care s-a realizat contaminarea. Prevenirea și limitarea extinderii hazardului biologic  ar fi putut fi posibilă așa cum s-a întâmplat în alte câteva state central-europene afectate dacă s-ar fi reacționat odată cu primele avertismente referitoare la o posibilă contaminare.  În loc de așa ceva am avut inerție instituțională și  săritura peste proceduri, simptomuri ale mecanismelor de decizie nesănătoase, acționate prin comenzi politice adresate unor impostori.

Pesta porcină e doar una dintre catastrofele posibile oricând la noi în lipsa unei culturi a lucrului bine făcut, a unei instalări sănătoase a fiecărui individ în vocația și profesia lui cu toate responsabilitățile  care decurg din asta. Capacitatea ființei umane de a coopera, a planifica viitorul și a preveni pericolele a asigurat încă din preistorie nu doar subzistența cotidiană cât mai ales evoluția și supraviețuirea speciei. Impostura care domină astăzi la noi e doar încremenire în proiectul chiverniselii personale și subminează orice tentativa de instaurare a unei meritocrații. E un păienjeniș al politizării care generează corupție și incompetență a cărui dizarmonie malignă va fi greu de vindecat.