În ultimii 20 de ani, îmi spune, au fost foarte puține săptămînile – doar cîteva, de fapt – cînd le-a avut pe toate acasă. Pe peretii casei domniei sale din Brad. Sigur că îi place să le aibă lângă sine, în imediata sa apropiere, dar ”nu, lucrările nu sunt arestate în colecția mea”. Imediat adaugă: ”Nu am refuzat niciodată să împrumut lucrări. Cred că acestea trebuie să circule și să fie cunoscute. Casa mea este deschisă oricui vrea să le vadă și oricui vrea să le studieze”. Spune, de asemenea: ”ele trebuie să fie privite și, de fiecare dată, se pot face alte și alte selecții pentru eventuale expoziții. Toate sunt la dispoziția curatorilor care doresc să le valorifice”.
Fapte
Colecția privată de artă contemporană românească a lui Sorin Costina documentează, cu exponate dintre cele mai reprezentative pentru anii 1970-1990, calitatea remarcabilă a artei plastice românești care s-a sustras canoanelor estetice oficiale ale regimului comunist. Ea este cu atît mai valoroasă cu cât perioada în care au fost realizate și adunate operele de arta care se regăsesc în această colecție este, de asemenea, foarte importantă: e vorba despre ultimele trei decenii ale regimului comunist românesc, atunci când amprenta ideologică asupra creațiilor artistice a fost una foarte pregnantă, uneori chiar sufocantă.
Marea majoritate a lucrărilor care compun colecția de artă plastică a lui Sorin Costina se găsesc depozitate, în diverse încăperi, în casa acestuia din localitatea Brad, județul Hunedoara. Un asemenea tezaur înnobilează un loc – Bradul fiind o localitate despre care Sorin Costina a spus în mai multe rînduri că nu avea nici o tradiție în artele vizuale -, iar povestea sa reprezintă o pildă extraordinară despre ce poate face, miraculos aproape, cu perseverență, bun-gust, tact, ascultare, discreție, un om. Un singur om.
Despre ucenicie
A ucenici – e un verb care revine des în evocările (fie ele private, fie publice – vorbite sau publicate) dlui Costina cu privire la cum a gîndit că trebuie să arate colecția domniei sale. Lecția de smerenie pe care o enunță de fiecare dată cînd vorbește despre această dimenisiuni implicită a foarte valoroasei colecții de artă contemporană românească pe care o deține este în sine foarte prețioasă. Sunt câteva feluri de ucenicii pe care le-a parcurs dl Costina, în încercare de a se apropia de duhul adevărat al artelor vizuale, iar cea mai importantă dintre ele este legată de oameni. Mai ales, legată de unul anume: Horia Bernea. După ce se produce întîlnirea – cei doi se mai văzuseră de cîteva ori înainte, dar la acele prime întîlniri erau departe de a simți că pot deveni ”vase comunicante” unul pentru altul -, în 1973, Horia Bernea și Sorin Costina se apropie foarte repede unul de celălalt. ”După acea întîlnire, pot spune, fără nici o exagerare, că a început alfabetizarea și învățarea meseriei de colecționar. Relația mea cu el a evoluat foarte repede. Am devenit prieteni și în scurt timp îl consideram ca pe fratele meu mai mare și mai știutor”, spune dl. Costina. De la Horia Bernea, Sorin Costina învață teoria și practica artelor vizuale, cum să ”citească” un tablou, cum și de la cine să cumpere lucrări de arte vizuale. Relația pe care o dezvoltă cu Horia Bernea este una de prietenie profundă și de ucenicie susținută; de altfel, cum spuneam și mai înainte, în mai toate intervențiile sale publice, Sorin Costina insistă asupra acestei dimensiuni – de ucenicie – în cazul vocației și a pasiunii de colecționar de artă. În cadrul acestui proces de învățare de lungă durată de la maeștrii ai artelor vizuale, Sorin Costina mai indică încă un artist care și-a lăsat amprenta asupra formării sale profesionale în domeniul artelor vizuale: Paul Gherasim, un alt nume de mare rezonanță al artelor vizuale din România ultimelor decenii. ”Toate numele prezente în colecția mea”, spune Sorin Costina, ”au legătură cu Horia Bernea și cu Paul Gherasim”. Pe Paul Gherasim, de altfel, Sorin Costina îl descoperă tot în urma unei recomandări: și anume, venite de la…Horia Bernea.
Date despre splendoare
Inventarul adus la zi al colecției de artă plastică contemporană românească Sorin Costina are următoarele coordonate: lucrări de pictură – 230; lucrări de sculptură -28; lucrări de grafică – 687; lucrări de artă decorativă și alte obiecte – 132. Totalul pieselor care se regăsesc în această colecție trece, așadar, de 1.000 de obiecte de artă. Mai precis: în 2018, colecția de artă Sorin Costina numără nu mai puțin de 1.077 de obiecte.
Dintre cele mai reprezentantive nume de artiști vizuali români contemporani care se regăsesc în colecția Sorin Costina îi menționăm pe următorii: Corneliu Baba, Horia Bernea, Ștefan Bertalan, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Florin Mitroi, Paul Neagu, Florin Niculiu, Ion Dumitriu, Constantin Flondor, Sorin Dumitrescu. Alături de aceștia sunt prezenți în aceeași colecție, fie cu lucrări de pictură, de grafică, de sculptură sau de artă decorativă și: Alexandru Antonescu, Ioana Bătrânu, Gheorghe Berindei, Ilie Boca, Henri Catargi, Andrei Chintilă, Alexandru Chira, Andrei Ciubotaru, Florin Ciubotaru, Aurel Cojan, Miron Duca, Șerban Gabrea, Ion Gânju, Ion Alin Gheorghiu, Ruxandra Grigorescu, Mihai Hora, Ion Iacob, Gheorghe Ilea, Mircea Ionescu, Istvan Kancsura, Iosif Krijanovsky, Matei Lăzărescu, Marcel Lupșe, Gheorghe Mircea, Teodor Moraru, Georgeta Năpăruș, Sorin Neamțu, Ion Nicodim, Florin Niculiu, Barbu Nițescu, Ion Pacea, Christian Paraschiv, Horia Paștina, Ciprian Radovan, Andrei Rosetti, Simona Runcan, Teodor Rusu, Mihai Sârbulescu, Ștefan Sevastre, Liviu Stoicoviciu, Eugen Tăutu, Vasile Tolan, Dorel Tulcan, Elena Tulcan, Vasile Ulian, Vasile Varga.
Cele mai multe dintre lucrările care compun colecția privată Sorin Costina îi aparține celui care a avut un rol major în cariera sa de colecționar: lui Horia Bernea. Sunt peste 70 de exponate care poartă semnătura ”fratelui Horia” care se regăsesc în casa lui Sorin Costina.
Acasă, la Brad, între documentele pe care le păstrează, există, pe 11 pagini, și o poveste bătută la mașină, la un rând. Ea datează din mai 1989 și se cheamă ”Cum am devenit colecționar”; e scrisă, da, de Sorin Costina. Ultima frază a acestei confesiuni este următoarea și ea este deosebit de relevantă cu privire la modul în care a gîndit să alcătuiască Sorin Costina această colecție: ”marginalizarea a tot ce are cultura românească mai bun explică putința mea de apropiere de aceste mari valori și din păcate nu ridicarea mea la nivelul lor”. Ceea ce se află acum la Brad, la Sorin Costina, a ieșit demult din condiția de marginalitate; e central pentru cultura română de astăzi. Și este, în cel mai înalt grad, remarcabil.
P.S. În prima decadă a lunii august, autorul acestor rînduri a avut prilegiul să privească, în tihnă, ore în șir, însoțit atent și generos chiar de dl. Sorin Costina, splendorile pe care le domnia sa le are acasă, la Brad. Textul de față este, în primul rând, o reverență: în fața unui om foarte special și a unei fapte bune majore pentru cultura română care îl are ca autor pe acest om.
