Colindul unei cãrţi minunate

Cu puţin înainte de Crãciun doamna Otilia Ţeposu a adus în dar cititorilor o carte pentru primenirea sufletelor în pragul Sfintelor Sãarbatori. Cartea, intitulatã Druşca. Poveşti de la marginea pãdurii, apãrutã la editura Eikon, cuprinde amintirile autoarei din copilãria vegheatã de Buna şi, dupã pãrerea mea, au un farmec comparabil cu cel al depãnaãilor nostalgice din Cronica Stãicului de Sarmiza Cretzianu. Acolo, ca şi în aceastã încântãtoare scriere, se evocã o lume dispãrutã. Diferenţa ar fi cã „povestile de la marginea padurii” au o notã intens personalã, fiind recompuneri, în cheia inocenţei, a unui univers arhaic rural, îngemanat cu o naturã nealteratã încã de intervenţia oraşului.
Autoarea ne aduce culorile, atingerile, savoarea, miresmele şi muzica unor vieţi de altãdatã, continuu îmbogãţite de ceremoniile şi ritualurile anotimpurilor, clãdind un altar din memoria celor cinci simţuri. Cãci ce sunt aceste pagini vindecãtoare dacã nu nişte ofrande aduse de prezent trecutului de aur al copilãriei? Poveştile despre vulpea prinsã în capcanã, despre bivoliţa care se lãsa mulsã de Buna ei, doar dacã fetiţa îi cânta, sau despre fluturele uriaş care i s-a lãsat pe mânã, au ceva din dramatismul poeziei lui Esenin. Remarc aici marele talent liric al doamnei Otilia Ţeposu care transfigureaza gesturile cotidiene în adevãrate epifanii.
Ascuţitul coasei, pregãtirea şi coacerea în cuptor a aluaturilor, scuturatul merelor, tãiatul lemnelor, scãrmãnatul penelor, bãtaia nucilor, de pildã, sunt acordate unor ritmuri care armonizeazã omul cu natura, dând micii comunitãţi sãteşti amploarea unor sensuri de luminoasã tainã. Doamna Otilia Ţeposu nu este doar însoţitoarea (druşca) unei lumi pierdute ci şi rapsodul ei, în cel mai frumos înţeles al cuvântului.
Naraţiunea, compusã din secvenţe de mare plasticitate emotivã, are calitatea de a sugera atât minunãţia concretului palpabil cât şi imaginaţia spiritului însetat de absolut. Contururile îngerilor, pe care le lasã fetiţa trântindu-se în zapadã cu braţele desfãcute, ca şi silueta îngerului în hainã albastrã, descoperitã de copilã într-un tablou, dau finalului acestei cãrţi unice aura unui colind de neuitat.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *