XX
Cu ce ne-am ales
Ne tragem din comunism: incomparabil mai direct decît din daci şi din romani, şi mai substanţial decît din perioada interbelică, pe care ne place atît de tare s-o invocăm ca punct de plecare imaginar, într-o istorie din care paranteza comunistă ar fi dispărut ca prin farmec. Adevărul este că suntem o altă Românie decît România de dinainte de comunism. Comunismul a distrus enorm şi a clădit enorm. Marca pe care a lăsat-o e mai adînc întipărită decît întreaga istorie anterioară.
Desigur, şi din comunism se putea ieşi mai bine sau mai rău. Românii au „ales“ să iasă în varianta cea mai rea, tocmai fiindcă au ezitat mult timp să facă pasul decisiv, pentru a trece hotărît la alt tip de economie şi de societate. Au sperat că vor păstra şi în capitalism unele din „avantajele“ comunismului. S-au temut de impactul brutal al unei societăţi deschise. Dar, pînă la urmă, s-a consumat şi „tranziţia“, şi suntem astăzi în măsură să apreciem rezultatele. Nu sunt chiar de natură să ne încînte.
Lucian Boia
Strania istorie a comunismului românesc
(Şi nefericitele ei consecinţe)Humanitas, 2016
[…]
Comunismul a pierdut partida. Comuniştii, însă, au câştigat-o. E ca şi cum întreaga poveste a comunismului n-ar fi avut alt rost decât acela de a înlocui o clasă dominantă prin alta. Cel puţin, nu trebuie să ne temem că oamenii aceştia, foşti comunişti sau urmaşi de comunişti, ne vor întoarce spre regimul care i-a ridicat pe scara socială. Nici o grijă, s-au convertit total, şi se simt ca acasă în jungla capitalistă. Riscul e mai curînd să nu fi devenit prea capitalişti!
