Coliere într-un Vers

Sublimele Poeme Într-un Vers ale lui Ion Pillat par să reverbereze din concizia unor haiku-uri delicate. Din cele trei versuri ale acestui tip de poezie japoneză, închistate într-un număr fix de silabe, poetul român concentrează în puritatea diamantină a unui singur vers totul: imagistică, jocul de sensuri, lumina realității sau a imaginației captate și energiile iradiante ale întregului. Ele reprezintă, cred, căutarea versului perfect! Sunt variante către desăvârșirea limpezimii poetice! Iată:

Poemul într-un vers
Un singur nai, dar cîte ecouri în păduri.

(Pillat 146)
Titlul este punctul de plecare în călătoria la care cititorul este invitat. Ion Pillat însuși își definește poemele: muzica unui singur vers se deschide în notele unor înțelesuri și imagini aflate în rezonanță în spațiul labirintic al minții. Naiul: muzica cuvintelor, multiplele ecouri: răsunete de sensuri, pădurile încântate: încrengături de gânduri! Fascinantă este acumularea de energie luminoasă din șiragul unicului vers! Te invită la contemplare, te liniștește, te adâncește, te însingurează, te aruncă în mister…și te provoacă… să te exprimi și altfel pe marginea bijuteriei de cuvinte. Cu modestie, mereu în urma poetului, acest ”altfel”, la mine s-a concretizat în Coliere într-un Vers, o mică colecție de șiraguri de perle sau sidef combinate cu sticlă stil Murano.

Plecând de la Poeme Într-un Vers ale lui Ion Pillat, am încercat să transform câteva dintre ele în lumina și culoarea concentrată a mărgelelor care să capteze în vizual ceva din sensul și atmosfera versurilor așa cum le-am înțeles, așa cum m-au atins. Minunăția poemelor sale se împuținează astfel, fără îndoială, dar, cu impetuozitate, am vrut să cred că versul său, odată metamorfozat în tangibil, conferă celei care îl poartă o anume stare lirică, un anume inefabil. Am reușit, n-am reușit? Nu știu!

Am încercat! Întâlnirea cu poemele lui Ion Pillat m-a umplut de recunoștința unor îngândurări benefice și a unor gesturi creative. Vi le împărtășesc și dumneavoastră:

Trecutul

Trecutul
In ochii verzi porți marea spalată de furtuni. (Pillat 151)

Acest poem m-a dus cu gândul și cu fapta catre sideful alb al scoicilor deschise în evantaiul unor încremenite valuri, iar nuanțele verzi albăstrii din netezimea sticlei stil Murano par a descrie marea agitată din priviri. Culoarea râmâne rece. Un vers portabil despre trecutul potolit de alb!

Golful
Golful
A strîns albastru-n brațe și-l leagană mereu. (Pillat 157)

Din nou marea! Irizările de albastru deschis și argintiu ale margelelor stil Murano captează culoarea mării cu apele puțin adanci și clipocite ale golfului. Cristalul fațetat sondează adâncimile din larg. Orice șirag e o îmbrățișare! De ape, cu acesta!

Ion Pillat e Poetul Luminii, fascinat să cuprindă în concentrate cuvinte ale sale reflexii. Pornind de la el, am încercat să dau materialitate luminii din versurile sale. Cuvintele lui devin șiraguri de purtat.

Pillat, Ion. Opere. Poezii: 1927-1944. Vol.3. București: Editura Eminescu, 1986

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *