Jean – Claude KAUFMANN X 3

Textul acesta nu e o cronică de carte, nici măcar un şir de fragmente care, în sumă, să dea o cronichetă despre trei cărţi. Miza lui e mică: să fie doar un semnal, un fel de a atrage atenţia cu privire la trei volume scrise de acelaşi autor care „focusează” cîte o temă – trei tematici extrem de spectaculoase şi generoase, de fapt.

Autorul este Jean-Claude Kaufmann. Sociolog de meserie, de formaţie, de vocaţie & director de cercetare la CNRS (Universitatea Paris 5 – Sorbona). (detalii – http://www.humanitas.ro/jean-claude-kaufmann )

Cele trei cărţi de mai jos au apărut cu cîţiva ani în urmă. Încă se mai găsesc. Sînt cărţi în care „ochiul sociologic” se exersează în perspective dintre cele neobişnuite şi, încă o dată, dintre cele mai spectaculoase.

Trei perspective care se subsumează, ne-o spune chiar autorul celor trei volume, curentului grounded theory, adică acelui curent „care încearcă să formuleze treptat conceptele pornind de la cele mai concrete detalii de pe teren”.

Într-o ordine întîmplătoare.

Numărul 1: Prima dimineaţă de după. Cum începe o poveste de dragoste

Cercetarea sociologică despre „prima dimineaţă de după” „este impregnată de combinaţia insolită a unor senzaţii extreme care de obicei nu se împacă între ele: starea de bine şi neliniştea, rîsul şi suferinţa, plăcerea şi durerea. Grefate pe unitatea de timp şi de loc, ele dau un efect teatral evident.”  Şi e perfect justificată o asemenea „tăietură” de analiză, în condiţiile în care „nu ştim încă aproape nimic despre primele dimineţi”, consideră J C. Kaufmann. „Ele rămîn un teritoriu al aventurii care trebuie să fie explorat, un univers de cunoştinţe care trebuie să fie descoperite”.

Numărul 2: Femeia singură şi Făt-Frumos

Doar un  cîrlig despre acestă care despre – cum inspirat se formulează în textul de copertă al ediţiei româneşti – poveşti adevărate cu Cenuşărese moderne şi Feţi-Frumoşi: cartea este puternic inspirată de un amplu proiect executat la cererea Comisiei Europene. Instituţie care „dorea să aibă la dispoziţie un punct de vedere de ansamblu asupra dezvoltării menajurilor de o persoană, precum şi să înţeleagă mai bine problema singurătăţii în Europa”. E factorul declanşat pentru o cercetare care se „telescopează” din comandat CE şi care dă, în cele din urmă, un conţinut extrem de spectaculoas despre amestecul extrem de sofisticat dintre ceea ce este real-concret şi ceea ce este imaginar.

Numărul 3: Trupuri de femei, priviri de bărbaţi. Sociologia sînilor goi

Kaufmann încheie cu un pasaj despre banalitate acest studiu. Nu o să o numesc – în acest text-semnal – explicit. Poate fi, uşor, descoperită în ultimele pagini ale cărţi. Dar reiau un fragment din elogiul banalităţii pe care îl face sociologul francez: „pentru mine, banalul este esenţial şi nu există nici un loc comun care să nu merite să-ţi pui întrebări cu privire la el. Statutul banalităţii constă în aceea că toată lumea îl cunoaşte şi vrea să îl ignore, deopotrivă, vrînd să ştie numai şi numai ceea ce ştie deja: adică foarte puţin”.

Şi această carte, dar şi, în egală măsură, celelalte două sînt şi despre acestă luptă – dusă cu metodă, cu stil, cu şarm de J.C. Kaufmann – de a depăşi adînca pornire de a cunoaşte doar ceea ce cunoaşte deja. E o luptă în care Kaufmann învinge lejer şi, cum să zic, într-un mare fel, cu artă…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *