A trecut neobservat zilele acestea un miracol. S-a vorbit prea putin despre el in presa sau a fost ignorat cu totul, iar inceputul insangerat al noului an, marcat de tragicele evenimente teroriste de la Paris, risca sa-l faca si mai putin vizibil la Bucuresti. Dar noi avem datoria de a-l semnala cum se cuvine publicului larg si mai ales generatiei tinere care abia se nastea (sau nu era inca nascuta) in decembrie 1989. Este vorba despre sarbatorirea a 25 ani de la infiintarea revistei 22, aflata acum la numarul 1295!
Este greu de exagerat rolul esential pe care revista l-a avut in maturizarea societatii civile romanesti. Dupa cum e greu de explicat miraculoasa ei supravietuire intr-o lume agitata, superficiala, si dominata tot mai mult de marile cartele de presa, aflate la cheremul unor retele de influenta adesea tenebroase. Revista 22, beneficiind de subventii punctuale si mereu insuficiente, a rezistat eroic calomniilor interminabile si incalificabile lansate la adresa sa de primele guverne post-revolutionare, dupa cum ea a rezistat la fel de demn si asalturilor minerilor veniti sa faca ordine intr-o dimineata de iunie la sediul sau din Calea Victoriei, 120. In pofida tuturor dificultatilor financiare prin care a trecut (si continua sa treaca), revista 22 a ramas mereu fidela principiilor sale directoare. A sanctionat fara ezitare toata derapajele politice ale celor de la putere (sau din opozitie) si a publicat de-a lungul vremii o multime de eseuri politice, analize si interviuri care au creionat evolutia atat de sinuoasa si sincopata a democratiei romanesti dupa 1989, suspendata intre spectrul comunismului nostalgic si al unui capitalism anarchic si oportunist. Paginile revistei au fost mereu deschise vocilor tinere care si-au facut ucenicia libertatii alaturi de numele consacrate ale vietii politice si culturale romanesti.
Oricine citeste arhiva revistei, acum disponibila aproape in intregime pe Internet, intelege foarte bine de ce colectia revistei 22 reprezinta una dintre cele mai bune si mai coerente radiografii a sperantelor si esecurilor noastre, a proiectelor realizate (nu multe la numar!) dar si a celor ratate. De aceea, nu se va putea scrie in viitor o istorie corecta a democratiei romanesti dupa 1989 fara a se recurge la articolele publicate in paginile revistei. Si tot din acest motiv arhiva revistei ar trebui sa fie pusa pe lista de lectura obligatorie a tuturor liceelor romanesti, acolo unde se formeaza noile generatii care ne vor conduce peste cateva decenii.
Meritul este, in primul rand, al redactorilor-sefi (in ordinea lor, Stelian Tanase, Gabriela Adamesteanu , Rodica Palade, Armand Goşu, urmati acum de Alexandru Lazescu si Andreea Pora) si al intregii echipe redactionale care au reusit, iata, o performanta inegalata in societatea romaneasca. Un rol important le revine de asemenea Grupului pentru Dialog Social si tuturor celor care, de-a lungul timpului, au publicat in paginile revistei, adesea pro bono. Chiar daca unii dintre ei nu mai sunt astazi printre noi, spiritul lor si-a pus amprenta asupra profilului demn pe care revista l-a pastrat constant in ultimii 25 ani.
Cum va arata revista 22 peste un an, cinci, sau zece, e greu de prevazut. Adaptarea la noul univers informational si comunicational si la aparitia unei noi generatii de cititori, isi va pune cu siguranta amprenta si asupra revistei care a implinit zilele acestea un sfert de veac. Un adevarata miracol, supravietuirea revistei 22 reprezinta un triumf al libertatii, decentei, si pasiunii pentru idei si libertate, o victorie a lucrului bine-facut, adesea in conditii vitrege, putin favorabile constructiei rabdatoare si planurilor de lunga durata. Desi revista a avut mereu o echipa mica, inima ei a fost intotdeauna mare, generoasa si calda, insotita mereu de umorul inegalabil al lui Dan Perjovschi. In zilele acestea reci de iarna, un astfel de miracol este binevenit si reconfortant si el reclama un autentic efort de admiratie si simpatie din partea noastra, a tuturor. Sa nu pierdem, deci, ocazia de a-l face si de a-i ura din toata inima revistei pe care o pretuim o viata cat mai lunga in folosul cetatii.
Felicitari autorului pentru articolul interesant, clar, explicativ. Si urari de la multi ani revistei „22”, ani buni, cu succes in activitatea viitoare. Cred ca aceasta revista reprezinta continuarea traditiei presei romanesti democrate si libere, cu o pozitie sociala adevarata, din perioada interbelica. Traditie care a fost zdrobita de regimurile de dictatura, dar care a revenit la ceea ce a fost si a continuat sa se dezvolte datorita revistei „22”.
Ma asociez din tot sufletul cuvintelor lui Aurelian Craiutu. Reiau aici ce-am mai spus, revista 22 reprezinta, cu demnitate, inteligenta morala si curaj civic, nava amiral a presei democratice romanesti. Tot asa cum Grupul pentru Dialog Social, infiintat acum un sfert de veac, editorul institutional al revistei 22, este un nerv vital al societatii civile. Ca si pe Aurelian, ca si pe Ioan Stanomir, ma leaga de revista 22 ani si ani de solidaritate intru valori comune, acele valori pe care inamicii societatii deschise nu contenesc sa le denigreze. Am scris constant in aceasta revista incepand cu primele saptamani de dupa revolutia din decembrie 1989. La Multi Ani acestui minunat loc al sperantei, al increderii si al adevarului!