Întrebări referitoare la măsura în care anumite subiecte ar merita sau nu studiate pot genera o varietate de răspunsuri, uneori dintre cele mai nuanţate. Ar fi însă mai înţelept să întrebăm de ce o anumită zonă merită explorată, decât să limităm orizonturile la întrebări închise.
Oricât de trivial ar părea la prima vedere, cazurile africane ar trebui studiate în primul rând din pasiune sau dintr-un interes vizibil în acest subiect. La fel ca în cazul ştiinţelor exacte, ştiinţa politică cere un anumit grad de entuziasm. Pe măsură ce intrăm în teme particulare( în acest caz, studiul Africii), un astfel de interes devine din ce în ce mai prezent.
Ca politologi, ignorăm faptul că ne confruntăm cu un univers nenatural, volatil, care necesită o gândire flexibilă şi minţi cât mai deschise. Astfel, pasiunea devine importantă, deoarece încurajează o sensibilitate faţă de problematicile studiate, având ca rezultat evaluări nuanţate, mai profunde şi mai atent formulate.
Dar dacă pasiunea este determinantul primordial pentru studiul anumitor părţi ale lumii, merită acestea aprofundate în absenţa entuziasmului? Răspunsul este, nu neapărat. Ştiinţa politică oferă o varietate de subiecte şi numeroase abordări şi instrumente prin care acestea să fie analizate. Faptul că studiem ştiinţa politică nu ne constrânge să fim interesaţi în mod uniform de toate aspectele pe care aceasta ni le oferă. Cu toate acestea, cred că un politolog ar trebui să aibă un minimum de cunoaştere asupra a ceea ce se întîâmplă în toată lumea. Ştiinţa politică a evoluat de la o ştiinţă a democraţiei spre una care încearcă să acopere o paletă largă de regimuri. În timp ce re- adaptăm şi re-gândim ceea ce înseamnă democraţia, este necesar să privim către acele construcţii politice complexe care înglobează elemente uneori dificil de înţeles pentru gândirea aşa-zis „occidentală”.
Deseori este mai uşor de aplicat emblema statului eşuat pentru majoritatea ţărilor africane, fără a înţelege profunzimile şi particularităţile fiecărui caz în parte. Portretizarea Africii cât mai aproape de realitate poate fi un proces anevoios, mai ales pentru cei care nu au luat contact direct cu niciunul dintre cazuri. Mai mult decât atât, faptul de a lua în considerare deopotrivă aspectele pozitive şi cele negative şi în proporţiile corecte reprezintă probabil cea mai mare dintre provocări. Esenţială pentru teoria politică este întrebarea referitoare la ce fel de regimuri şi sisteme politice iau naştere. Din acest punct de vedere, Africa poate deveni ofertantă, deoarece reflectă o dinamică splendidă a aranjamentelor politice.
Luând în considerare toate acestea, ce rămâne de crezut? Intenţia nu a fost aceea de a demonstra dacă statele africane merită sau nu studiate, ci mai degrabă de a oferi o analiză scurtă a perspectivelor şi a riscurilor pe care le presupune un asemenea angajament. Subiectul este unul ofertant, care poate genera satisfacţii atunci când este susţinut de pasiune. În acelaşi timp, este un subiect delicat, care trebuie tratat cu prudenţă, rigoare şi echilibru.
