Ambitie. Aceasta era lectia pe care tata incerca sa mi-o insufle la fiecare doua duminici, cand ne uitam impreuna la Formula 1. A avut aceasta incercare cu mai multe sporturi, dar circuitele pe care concurau cei mai rapizi oameni din lume erau locul de intalnire intre universul adult masculin si cel adolescentin feminin. Cu timpul, am devenit atat de fascinata, incat programul week-endurilor se construia in jurul antrenamentelor, calificarilor, curselor. Stiam pe de rost detaliile tehnice ale fiecarei masini – desi poate nu le intelegeam pe toate -, numele tuturor pilotilor, abilitatile, punctele slabe si puteam recita istoricul intregului campionat. Formula 1 este un sport considerat pe de o parte regal, pe de alta parte este privit ca un sport al nebunilor – ce poate fi atragator la a urmari, timp de doua ore, 20 de barbati condusi de ego, testosteron si prinsi in potentiale sicrie de metal, alergandu-se in cerc?
In noul film al lui Ron Howard, Rush, non believers-ii vor descoperi raspunsul la aceasta intrebare, iar fanii vor vedea esenta sportului preferat desfasurandu-se direct, fara menajamente, pe marele ecran. Bazat pe o poveste reala menita sa ajunga subiect de film, Rush este de fapt un studiu a doua personaje diametral opuse: britanicul James Hunt (Chris Hemsworth), de o frumusete nemernica, participa la cursele de Formula 1 pentru glorie, distractie si pentru femeile nu-intotdeauna-alese-potrivit si austriacul Nikki Lauda (Daniel Bruhl), un perfectionist constient de propria superioritate pe care nu incearca sa o explice nimanui. Energia filmului se trage din ura aparenta dintre cei doi si din lucrurile care ii separa, insa morala se construieste pe cele care ii fac asemanatori sau ii apropie.
Ron Howard si scenarisul Peter Morgan nu iau partea nici unuia dintre personaje. Amandoi sunt aroganti, nesabuiti, de o competitivitate dusa la extrem – calitati obisnuite pentru piloti de curse, dar care nu se regasesc de obicei in repertoriul eroilor. Stilul britanicului este mai usor de digerat deoarece tiparul playboyului care obtine intotdeauna ceea ce isi doreste este destul de familiar: inca din prima scena in care intra intr-un spital anuntandu-se clasic: Hunt. James Hunt, spectatorul gaseste in referintele trecute ceva similar. Insa, Lauda? Incapatanarea, gandirea rece, detasarea il pot transforma usor in rolul personajului negativ, insa tocmai cand spectatorul se indeparteaza cel mai mult de el, interpretarea lui Bruhl ofera indicii despre umanitatea sa si determina privitorul sa se apropie, si, mai mult decat atat, sa inteleaga. De obicei, in astfel de secvente se regaseste logodnica devotata a lui Lauda, Marlene (Alexandra Maria Lara), deoarece ea vede ce restul lumii nu observa. Cel mai reusit moment al filmului este cel in care Lauda taie dealurile Italiei alaturi de ea intr-o masina a unor fani ai Scuderiei Ferrari.
Conflictele din timpul si din afara curselor sunt toate filmate cu aceeasi intensitate, pana in punctul in care emotiile, corpurile si metalul par a deveni un tot. In anii ’70, s-au inregistrat 12 morti in Formula 1, iar filmul nu ascunde momentele tragice. Sportivii din Formula 1 aveau un singur gand si tel: de a trece finish line-ul. Indiferent cat de problematice erau personalitatile lor, fiecare dintre ei era asemenea lui Icar intr-un mecanism imperfect si fragil care dorea sa se apropie de glorie, cu orice pret.
Asa cum moposturile trec de la un viraj la altul in timpul unei curse, filmul pastreaza tempo-ul si prezinta alternativ personajele. Camera merge atat de aproape, incat poti vedea fiecare geana tremurand. Este depasita granita intre fictiune si documentar si spectatorul devine la un moment dat parte din sistemul nervos al personajelor. Rush este filmul complet despre Formula 1 deoarece surprinde infruntarea plina de suspans dintre doua personalitati, un accident catastrofal si o revenire spectaculoasa. Merita mentionat faptul ca Ron Howard si echipa sa s-au concentrat atat de mult asupra vietii personajelor din afara circuitelor pentru ca initial nu stia daca va obtine banii necesari pentru a filma secvente din timpul curselor, iar cele pe care a reusit sa le realizeze sunt rapide, dar usor de urmarit.
Drive-ul. Aceasta este lectia pe care mi-am insusit-o urmarind acest sport. Nu stiu daca si ce echivalent exista in limba romana pentru acest cuvant, dar este vorba despre un mix de ambitie, perseverenta caruia i se adauga pasiunea si nu in ultimul rand, respectul pentru competitie si cei alaturi de care concurezi. In ultimul monolog al filmului, care se desfasoara peste un montaj de imagini din arhiva si inregistrari, ni se ofera cheia pentru a intelege relatia complicata dintre cele doua personaje…si acest sport minunat numit Formula 1.
