Gravity

CUM? Cum depasesti acel moment in care esti sub presiunea mai multor incercari sau a uneia singure, colosale, in care sentimentul de frica domina, atunci cand tot ce iti doresti este sa te opresti si sa renunti, sa iti spui ca nu mai vrei? Povestile, filmele, exemplele care ne inconjoara de cand suntem mici nu ne ofera consolare, pentru ca de multe ori, interventia divina sau norocul rezolva situatia, insa viata este de multe ori un one-man show, iar depasirea unor astfel de bariere ramane un mister la fel de mare ca cele din fizica sau astronomie. Dincolo de inovatiile tehnologice si de imaginile care iti taie respiratia, Gravity este un film despre supravietuire.

Trailerele anuntau un film care urma sa impresioneze vizual si narativ: doi astronauti – Matt Kowalski (George Clooney) si Ryan Stone (Sandra Bullock) – incearca sa se intoarca inapoi pe Pamant dupa ce nava lor spatiala este lovita de resturile unui satelit explodat in spatiu. Realismul vizual si caracterul imposibil al misiunii au functionat ca un magnet pentru milioanele de spectatori care au mers sa vada filmul in primul week-end dupa lansare. Gravity este din multe puncte de vedere un milestone, cum il numeste Jim Chabin, presedinte al International 3D Society, o organizatie din industrie care promoveaza inovatiile tehnologice din domeniul filmului. Vanzarile biletelor 3D au depasit pragul de 80%, transformandu-l, din acest punct de vedere, intr-un succes mai mare decat Avatar (in apararea filmului lui James Cameron, in 2009, nu erau la fel de multe ecrane de tip 3D sau Imax). Publicul a inteles si a apreciat calitatea captivanta a filmului in acest format – de la spatiul infinit la izolarea intima a personajelor, de la puterea ramasitelor care lovesc nava pana la imaginea impunatoare a planetei Pamant, Alfonso Cuaron a reusit sa foloseasca 3D-ul ca dimensiune integrata, nu ca add-on.

Spectatorii din sala Imax in care am vazut filmul pareau ca au uitat sa respire. Gravity copleseste si atrage in acelasi timp, fiind o explorare infricosator de realista a misiunilor in spatiu. Cuaron reuseste cumva performanta fratilor Lumiere de acum peste 100 de ani care au speriat si intrigat un public intreg, facandu-l sa se intrebe care a fost tehnologia care a facut posibila o asemenea experienta. Cuaron detaliaza pe larg in interviul acordat revistei Wired felul in care animatia, imaginile filmate si regulile fizice de baza au fost folosite ca instrumente narative, atat de precise incat expertii NASA s-au declarat impresionati. Cea mai serioasa “critica” de pana acum a venit din partea astronautului Buzz Aldrin (al doilea om care a pasit pe Luna) care a declarat ca din spatiu, Pamantul nu se vede atat de clar si ca nu au fost adaugati destui nori.

In ciuda exteriorului impresionant, Gravity este un film concentrat de fapt pe emotii, pe lupta interioara pe care Ryan o duce. Nu stiu cat va rezista in timp aceasta productie cinematografica si sigur, ar putea exista plangeri legate de notele melodramatice, de faptul ca povestea este prea directa, simpla, hollywoodiana, dar performanta interpretarii Sandrei Bullock va ramane in picioare, in primul rand datorita faptului ca este everyman, ca oricine se poate identifica, pune in pielea ei : de la senzatia de rau fizic inca de la inceputul filmului, la dificultatea cu care respira, la teama care ia diverse forme: de spatiu, de timp, de moarte, de felul in care aceasta va veni. In Gravity, totul este o metafora pentru personajul principal: vidul spatial este de fapt golul din sufletul ei cauzat de moartea fetitei sale, costumul este asemenea bulei pe care si-a creat-o, distrugerile din jurul ei cauzate de ramasitele satelitului o lovesc asemenea incercarilor prin care a trecut. Ryan trece printr-o experienta coplesitoare, in probabil cel mai ostil mediu. In astfel de momente, se vede de fapt, maretia felului in care 3D-ul a fost integrat in film. Deoarece, dincolo de imaginile extraordinare si memorabile, Cuaron te atrage de fapt intr-o capcana, oferindu-ti o experienta claustrofoba: esti atat de aproape de Ryan, incat ii simti respiratia, tremurul, fiecare geana miscandu-se.

Nu numai ca te identifici cu ea, dar apropierea dusa la extrem te determina sa infrunti aceleasi obstacole, momente dificile, sa raspunzi la aceleasi intrebari.
Cuvantul de baza pentru gravity este grave care pe de o parte inseamna serios, solemn, cu greutate, iar pe de alta parte duce cu gandul si la destinatia finala a fiecaruia dintre noi. Prin imaginile arhetipale, infricosatoare si de vis, in acelasi timp, Alfonso Cuaron construieste o morala despre moarte si renastere, oferind poate cel mai simplu si memorabil din punct de vedere vizual raspuns la intrebarea Cum?