Anul viitor se va vorbi mult despre Marx si marxism: se vor aniversa 150 de ani de infiintarea primei Internationale, International Workingmen’s Association (IWA, 1864–1876). Discut su studentii “Manifestul Partidului Comunist”. Este evident ca proza incendiara, impregnata de metafore romantice, ramane ca text literar, ca poezie a radicalitatii, dar solutiile s-au probat utopice. Constatam ceea ce chiar un Herbert Marcuse ori un Karl Korsch au identificat drept obsolescenta marxismului. Violenta genereaza doar violenta, nu prosperitate, armonie si abundenta.
Neo-iacobinul Lenin a fost un marxist rus. Este singurul mod onest de a-l prezenta concis pe autorul lui “Ce-i de facut?” Tot asa cum Kolakowski isi incepea trilogia cu acele cuvinte memorabile: „Karl Marx a fost un filosof german”.
Ma intreb cum ar suna un titlu despre nostalgia nazista a unui intelectual vizibil din Romania de azi. Personal, nu vad o diferenta intre a fi nostalgicul lui Lenin ori al lui Hitler. Gulagul s-a nascut sub Lenin, la fel si Ceka. Partidul-stat leninist era unul terorist. Lenin a fost un dictator totalitar cu certe instincte genocidare. A recurs la executii in masa, deportari, procese-spectacol. A criminalizat opozitia, fie ea constitutional-democratica, monarhista, anarhista ori democratic-socialista. A distrus cu buna stiinta sistemul pluralist din Rusia asa cum se nascuse acesta in urma revolutiei din februarie 1917. A ordonat lichidarea insurectiei de la Kronstadt in martie 1921. Vina revoltatilor masacrati de bolsevici? Cereau soviete (consilii) fara comunisti. Voiau democratie directa, nu “partid de avangarda”. Nu suportau dictatura “nucleului dur”. Recomand excelentul eseu de Angelo Mitchievici aparut aici, pe platforma „LaPunkt”, despre iluziile, idealurile si nostalgiile marxist-leniniste ale lui Vasile Ernu.
As adauga doar un lucru: Romania nu a avut o Noua Stanga in anii 70, atunci cand fenomenul s-a dezvoltat in Vest (ba chiar si tari din Est ca Iugoslavia, Polonia si Ungaria ) in opozitie, nu in consens, cu partidele de tip bolsevic. Spiritul iconoclast al Noii Stangi, al contraculturii din acei ani, in care utopia exuberanta se ingemana cu disperarea nesabuita, era unul anti-autoritar, iar Lenin nu era unul din idolii miscarilor contestatare (ceea ce nu inseamna ca aceste miscari ar fi fost democratice si pluraliste, nici vorba de asemenea “ispite”). O are acum, ca fenomen mai degraba epigonic, ludic si cinic. Pe scurt: histrionic. O marturisire–candva, Vasile mi-a spus ca a oscilat cui sa ceara prefata volumului sau “Nascut in URSS”, lui Sorin Antohi sau mie. Nu eu am scris prefata.
