ICR off!

În mai puţin de un an de la asumarea conducerii ICR, domnul Andrei Marga a reuşit nu doar să distrugă o arhitectură intelectuală şi umană, ci şi să aşeze România în poziţia, delicată şi umilitoare, de paria al comunităţii culturale internaţionale. Modul în care domnia sa şi ICR au gestionat participarea României, ca invitat de onoare la Salonul de Carte de la Paris, evocă, peste decenii, stilul lemnos şi contorsionat al României Socialiste. Ceea ce era de aşteptat s-a intâmplat- galvanizată de brutalitatea reacţiilor publice ale domnului Marga, elita intelectuală românească reacţionează şi îşi precizează intenţia de a nu ma colabora cu ICR, atâta vreme cât organismul respectiv este administrat de o asemenea manieră. Comunicatul de presă al “ Polirom” este o dovadă de demnitate şi de verticalitate care se adaugă listei de gesturi anterioare.
Episodul apariţiei măştilor în cadrul parizian, ieri, 21 martie 2013, în clipele în care oficialităţile româneşti se pregăteau să întâmpine pe Preşedintele François Hollande, este actul de insurgenţă prin care glasul României se aude, dincolo de bariera imaginată de ICR şi de domnul Andrei Marga. În afara comunicatelor, în afara potemkiniadei, în afara insultelor adresate “ intelectualilor de carton”, cauza libertăţii intelectuale a fost apărată de cei care au ales să poarte măştile cu chipurile celor care nu mai doresc să fie alături de România oficială- Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu.
Ruptura dintre România domnului Marga şi România noastră este mai evidentă ca oricând. Ieşirea Institutului Cultural din această zodie a izolării, agresivităţii şi recăderii în ceauşism este ,acum, un deziderat care nu se mai poate negocia. Pentru ca ICR să fie redat României noastre, domnul Andrei Marga trebuie să plece. Demisia domniei sale este gestul care poate redeschide făgaşul decenţei şi al minimei normalităţi.