Hugo Chavez- epitaf pentru un tiran.

Un accident al destinului a făcut ca moartea lui Hugo Chavez să coincidă cu împlinirea a şaizeci de ani de la dispariţia celui care fusese părintele popoarelor, generalissimul Stalin. Nimic mai semnificativ decât această suprapunere care dă măsura vigorii tiraniei, în secolul trecut, ca şi în cel în care ne aflăm acum. Departe de a fi o forţă incapabilă să confrunte democraţia, autocraţia, indiferent de formele pe care le îmbracă, este, atunci ca şi acum, un formidabil obstacol în calea libertăţii.

O dată cu moartea sa, Hugo Chavez devine, în ochii stângii radicale şi al militanţilor anti-americani, un simbol al luptei pe care cei oprimaţi o duc împotriva puterii capitalului şi imperialismului. Om al poporului, implicat în cristalizarea unei solidarităţi internaţionale destinate să limiteze puterea Occidentului, Chavez se înscrie, în acest panteon select al fanatismului şi populismului, alături de inspiratorul direct al revoluţiei bolivariene, Fidel Castro. Legătura strânsă pe care Chavez a întreţinut-o cu preşedintele Iranului nu este nici ea întâmplătoare:din ura comună faţă de Statele Unite se naşte o alianţă ce reuneşte energiile islamo-fascismului şi populismului de extracţie castristă.

În fapt, cei care admiră opera de “justiţie socială” asociată cu domnia autoritară şi plebiscitară a lui Hugo Chavez ignoră, deliberat, faptul că pratica sa politică s–a întemeiat pe o violare, constantă şi programatică, a standardelor democratice pe care a afirmat că le respectă. Asemeni tuturor tiranilor moderni, Chavez a fost obsedat de construirea unei imagini luminoase şi senine de ocrotitor al celor în nevoie. Preţul pe care naţiunea venezueleană l-a plătit, spre a intra în paradisul socialist al lui Chavez , a fost îngrădirea şi lichidarea sistematică a libertăţilor ei politice. Utilizarea plebiscitului ca armă impotriva separaţiei puterilor în stat şi a echilibrului constituţional nu este o invenţie bolivariană. Chavez duce mai departe o tradiţie în care se îmbină dispreţul leninist pentru democraţie cu adaptabilitatea populistă a bonapartismului. Militar care îşi face intrarea în politică ca autor al unei lovituri de stat, profet al unei revoluţii care se fondează pe manipularea resentimentului, Chavez este parte din lungul şir de tragedii politice care au marcat spaţiul latino- american.

Popularitatea care pare să înconjoare pe tiran, în clipa morţii sale, nu poate uimi sau surprinde pe care care au curiozitatea de a se întoarce către Uniunea sovietică a anului de graţie 1953. Regimurile autocratice posedă această artă a confecţionării unanimităţilor, atât în elogiu, cât şi în disperarea ocazionată de despărţirea de dictator. Căci domesticirea naţiunilor rămâne ambiţia ultimă a celor care îşi fac din arbitrariu instrument de guvernare, iar din cultivarea urii temei al naşterii cetăţii lor totalitare.

( articol aparut si pe platforma contributors.ro).

7 Comentarii

  1. Cinste si respect marelui Hugo Chavez pentru lectia de patriotism si umanism data poporului venezuelean si lumii. Dovada ca tocmai in coasta imperialismului mondial a reusit sa instaureze ordinea de drept, proletara. Noi de ce nu am putea ? Inca mai avem sanse sa reconstruim economia si sa readucem speranta in sufletele oamenilor.

  2. Hmmm, curios cum se apeleaza la ghilimele cand e vorba de realizari concrete (o mostra, in opinia mea relevatoare, aici: http://data.worldbank.org/indicator/SI.POV.NAHC/countries/VE?display=graph). In general, strategia alb/negru nu mi se pare potrivita in cazuri ca asta. Dar banuiesc ca asta e stilul contributors… E mai usor asa.

    • Adrian Merfu says:

      Domnule Zeman,

      Va sugerez sa evitati pe cat posibil cifre statistice si/sau probabilistice atunci cand intentionati sa intelegeti fenomenul politic. Un banal si la indemana exemplu in acest sens il reprezinta cifrele inregistrate dupa instaurarea (cu forta) a regimului comunist in Romania (rata de alfabetizare, a constructiei de locuinte, a electrificarii zonelor rurale, etc.). Daca ne uitam numai la cifre vom concluziona ca acel regim politic a fost unul remarcabil.

      • Departe de mine gandul de a fi un sustinator al lui Chavez. Insa, spre deosebire de Stalin, Chavez a reusit sa schimbe situatia din Venezuela. Numai un om care este prost informat sau rau intentionat poate sustine ca Venezuela nu s-a dezvoltat in ultimii 10-15 ani. Incercand o comparatie lipsita de cifre, doar pe calitatea vietii, a compara Cuba cu Venezuela sau ex URSS cu Venezuela mi se pare utopic. Venezuela a scapat de „mirificul” FMI si este in plina dezvoltare. Daca Chavez a ales sa restranga anumite libertati pentru ca Venezuela sa poata fi ferita de implicarea atator „binevoitori”, aici cel putin a reusit. Ce e de preferat, „democratia” si „capitalismul” tipic romanesc sau ce a a realizat el in Venezuela? Eu unul prefer a doua varianta. Asa au facut si chinezii..

      • Nu stiam ca discutia se refera la regimuri „remarcabile”. Dar daca tot e sa faci analiza unui regim/conducator de stat/etc., remarcabil sau nu, ma gandeam ca e onest sa mentionezi si aspectele pozitive, in caz ca exista. Asta nu inseamna sa negi aspectele negative. Daca tintesti la mai mult, o discutie despre cum se (contra)balanseaza cele doua aspecte ar fi, iarasi, utila. Dar un sketch in alb-negru, cu accent pe alb sau pe negru, mi se pare inutil si superficial. Tocmai asta reprosam autorului… Iar despre apelul la statistica, desi fara indoiala ca nu trebuie folosit exclusiv, de bine de rau e cea mai stiintifica abordare a unor fenomene care au (cel putin asa cred eu, dar nu sunt in domeniu) legatura cu politicul. Cam asta e, nimic alarmant.

        • Adrian Merfu says:

          Imi pare rau ca nu ati inteles ce am vrut sa spun denaturand comentariul meu folosind sintagma „regim remarcabil” ca subiect de discutie si nu ca o concluzie, asa cum am formult-o eu. In al doilea rand, ce intelegeti prin stiinta? Este, dupa parerea dumneavoastra, filozofia o stiinta?

      • Poate chiar a fost. Dovada „stafiile” (cladirile devastate si partial demolate) unei foste economii care trebuia doar reorganizata, nu demolata.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *