Intoleranța ca brand de țară

Acum vreo trei săptămâni mă enervam teribil de modul în care inteligenta noastră presă națională trata chestiunea „spinoasă” a sexului în toaleta școlii intre doi adolescenți: pozați, filmați, dați la știri, legați la stâlpul infamiei, deconspirați via Facebook, părinții „împietriți de uimire”  și încuiați în casă de rușine, tot tacâmul. Desigur, nimănui nu i-a trecut prin cap că sexul la 14 ani e o chestiune pe cât de firească, pe atât de importantă și că, dacă le inoculezi unor tineri aflați la prima lor experiență sexuală ideea că sexul în sine e o chestie rea și rușinoasă, s-ar putea să-i traumatizezi pe viață. Și, desigur, nimeni nu și-a pus problema că profesorașii pudibonzi, respectiv părinții încuiați (în casă) ar avea și ei o parte de vină pentru modul sordid în care adolescentul român e nevoit să-și înceapă viața sexuală. De vină erau doar adolescenții care nu înțeleseseră din prima că trăiesc într-o societate în care sexul deconspirat e o crimă capitală. Și vai, ce elevă bună era ea! De parcă elevele bune n-ar avea dreptul la libido.

Acum două săptămâni, era cât pe-aci să comit un act de indignare publică față de persecuția la care era supusă o profesoară (parcă din Buzău, în orice caz o rara avis a sistemului românesc de învățământ) care avusese ideea „nefericită” de a organiza cu elevii ei o manifestație de susținere a diversității sexuale. Din nou, stâlpul infamiei, zbierete, scandal și false leșinuri la ore de maximă audiență. Adică de ce să ne educăm noi copiii să fie toleranți și empatici față de semenii lor care sunt altfel decât majoritatea, când idealul nostru este să trăim într-o societate stupidă, intolerantă, fanatică și, dacă se poate, ultraortodoxă (macar așa, de fațadă). Se vede treaba că, totuși, nu mă speriasem destul, pentru că, din exces de alte ocupații, am renunțat să mai iau vreo atitudine. La urma urmei, mi-am zis, trăim cu toții sub zodia eternului Caragiale, pe care, dacă l-ai înțeles odată, nu prea mai poți avea mari surprize mioritice.

Ei bine, azi abia am putut realiza că m-am înșelat. Mai, precis, azi dimineață când am căzut din pat pe Facebook cu știrea că la MȚR a avut loc aseară un mare protest cu scandal și cu întreruperea difuzării unui film, altminteri inteligent și foarte bine făcut, The kids are alright. În prima fază, mi-am zis că o fi fost vreo grevă a angajaților, care cine știe ce probleme administrative aveau de rezolvat și și-au ales un moment de maxim impact sindical. După care am văzut filmulețele postate de martorii la eveniment și mi s-a făcut pielea de găină. Deja, aici nu mai e vorba de Caragiale, ci de Zelea-Codreanu. Când vezi niște neni bărboși huiduind o mână de tinerei speriați și intonând demonstrativ cânticele bisericoase (sau legionare, n-am reușit să disting) începi să-ți dai seama că viața ta personală riscă să ia o turnură pe care, dacă ești măcar parțial normal la cap, sigur nu ți-o dorești. Începi să te întrebi cum ai ajuns aici și ce poți să mai faci ca să ieși din capcana tot mai larg deschisă. Altfel spus, începi să înțelegi cât de imperativă devine atitudinea civică.

E drept, reacțiile oamenilor normali n-au încetat să curgă astăzi în mediul virtual, ceea ce e un semnal încurajator. Dar nu e mai puțin adevărat că vocea dominantă le aparține, în spațiul nostru public, mai ales primitivilor, fanaticilor, inculților și celor care profită copios de pe urma lor. Nu e mai puțin adevărat că totul pare să conspire în direcția forjării – și consolidării întru veșnicie – a unui mental național având drept „specific” habotnicia, intoleranța și, în ultimă instanță, tâmpenia. Și că sunt oameni – inclusiv în mass media sau mai ales acolo – care se străduiesc din greu să îi educe pe copiii români în spiritul exclusiv al intoleranței și al imbecilității triumfătoare, considerând perfect legitimă pedepsirea publică a acelora dintre ei care încearcă să reziste (fie și underground) la o astfel de educație. Apropo, deși netul a vuit de întâmplarea de la MȚR, n-am văzut azi nicio știre pe vreun canal tv. Asta spune suficient de mult despre cum contribuie media românească la formatarea omului nou postcomunist, această insolită și tot mai răspândită specie de roboței, de preferință masculi,  ortodocși, misogini, homofobi, alcoolici, dar bisericoși, pentru care femeia e doar o anexă anatomică și gospodărească, copiii niște saci de box, iar minoritarii, o specie ce se cere exterminată.

Am văzut într-un jurnal o poză înfiorătoare, cu un poster care întreba trecătorii dacă și-ar dori ca fiii lor să fie gay sau fiicele lor lesbiene. Nu, nu cred că mi-aș dori asta, dar dacă totuși s-ar întâmpla, atunci mi-aș dori în primul rând ca fiul meu sau fiica mea să poată deveni un adult fericit și să-și poată împlini toate visele, exact ca orice individ hetero. Și, cu puțin noroc, chiar să-și găsească marea dragoste și să-și poată întemeia o familie după gustul și nevoile lui.

Pe scurt, stimați imbecili zgomotoși, cred că ar fi timpul să înțelegeți că, sub cerul albastru al patriei noastre comune, trăiesc și ființe care, cel mai adesea spre lauda lor, nu seamănă deloc cu voi. Și că, chiar dacă voi nu le înțelegeți, aceste ființe au aceleași drepturi la viață, la libertate și chiar la fericire pe care le aveți și voi. Și că, inclusiv printre noi ăștia, albi, ortodocși, hetero și doar ceva mai puțin ipocriți ca voi, există un deja pronunțat sentiment de lehamite față de scurgerile imunde ale minților voastre bolnave. Mă gândesc că, poate, cine știe, dacă v-ați strădui să faceți acest exercițiu de imaginație în fiecare seară, în timp ce butonați telecomanda pe Playboy și XXL în drum spre Trinitas, în timp ce vă caftiți nevasta și copiii sau în timp ce vă întoarceți de la biserică pe trei cărări, ați reuși în sfârșit să înțelegeți că nu e cazul să vă expuneți cu mândrie, la toate colțurile de stradă, „valorile” voastre la fel de spălate pe dinți ca și voi. La urma urmei, dacă nu vă puteți abține să urâți tot ceea ce nu vă seamănă, ați putea lua exemplu chiar de la gay: vă faceți frumușel niște cluburi cu acces privat, unde să vă întâlniți între voi, să vă îmbătați între voi, să vă drenați abcesele de ură în mediu controlat, într-un cuvânt, să urâți și să fiți liberi. Cei dintâi dintre voi care vor îmbrățișa ideea asta de afacere, s-ar putea să scoată chiar ceva bani din ea. Iar spațiul public ar deveni, cu siguranță, mult mai curat și mai sigur pentru oamenii normali, care își vor putea, în sfârșit, învăța copiii să se iubească.

 

P.S. Aflu între timp că profesoara invocată mai sus nu era de la Buzău, ci de la liceul Coșbuc din București. Iar denunțătorul ei mi-a fost chiar coleg de facultate, ba încă unul pe care nu-l bănuisem niciodată că ar putea fi tâmpit, ori ticălos. Q.E.D.

15 Comentarii

  1. Salutari tuturor.

    Ma uimeste tratarea gresita a subiectului – intoleranta si tonul articolului.
    Am vazut in media scandalul in discutie, cunosc bine probleme asemanatoare din practica didactica si nu intentionez sa dau lectii.

    Presupun ca sunteti mai mult sau mai putine de acord ca „nu s-a intamplat nimic” din urmatoarele motive:
    Situatiile de „sex at school” sunt cotidiane, atat de frecvente incat nu merita numarate macar si apar datorita expunerii la media si internet. Parintii nu sunt pregatiti sa intervina ca educatori in astfel de cazuri si nu pot fi foarte culpabilizati. Profesorul nu poate interveni prea mult pentru ca societatea actuala nu ii permite iar, daca isi face datoria de a educa in mod public se expune la barfa in cel mai bun caz. Ca una sau sau alta din confesiuni se sandalizeaza la ideea de copil la 14 educat ca e ok sa fii gay nu mi se pare surprinzator.

    Sigur, noi ca societate, NU avem un set comun de valori discutat si promovat prin scoala, politica,biserica, etc. care sa fie acceptat si indiscutabil.
    Din aceasta cauza, NU vom spune niciodata la unison ca berea se serveste rece.

    Tratarea subiectului ca intoleranta, brand de tara si tonul aticolului ma face sa ma declar de partea acelor roboței, de preferință masculi, ortodocși, misogini, homofobi, alcoolici, dar bisericoși, pentru care femeia e doar o anexă anatomică și gospodărească, copiii niște saci de box, iar minoritarii, o specie ce se cere exterminată. , pe care de altfel nu ii sustin.
    Cum defineste distinsa autoare ce este acela brand de tara? Poate vrea sa demonstreze ca romanii sunt intoleranti? La ce fel de iubire … face referire ?

    în timp ce vă caftiți nevasta și copiii sau în timp ce vă întoarceți de la biserică pe trei cărări, ați reuși în sfârșit să înțelegeți că nu e cazul să vă expuneți cu mândrie, la toate colțurile de stradă, “valorile” voastre la fel de spălate pe dinți ca și voi.

    Ma intreb daca distinsa noastra autoare are control, ca sa nu mai vorbim de stil …

    Ma opresc aici .
    O zi mununata.

  2. Adrian G. Romila says:

    Doamnă Alina,
    Nu mă pot abține să nu spun ceva despre asta, fiindcă am urmărit cazul în presă și m-am indignat. E mult de discutat asupra subiectului! Atât spun: nici ca unii, nici ca alții! Au greșit protestatarii ortodoxiști? Da, conform legii: au intervenit brutal, blocând un eveniment oficial, care avea toate aprobările! Au greșit organizatorii, cei de la MȚR? Fundamental! Nu are ce căuta o asemenea activitate într-o locație-simbol pentru spiritul românesc! Primii puteau protesta pe căi mai puțin stridente, prin texte în media, printr-o grupare cu pancarte în fața Muzeului (dar în afara lui), prin emisiuni etc., totul cu acordul public, aveau tot dreptul, conferit de democrație. Ceilalți puteau organiza o asemenea dezbatere (aveau tot dreptul și ei!) într-un alt loc, pur și simplu, care să nu aibă o asemenea încărcătură simbolică. Nu poți organiza concerte punk în biserică (simfonice, da!), așa cum nu poți face o dezbatere despre inutilitatea învățământului actual într-o școală model! E o chestie de decență umană, de cod nescris, dacă vreți! Fiecare la timpul și locul său.
    Intoleranța pe care o invocați e un răspuns necontrolat și disperat la o provocare de-o obrăznicie crasă! Știți și dvs. vorba aceea, că astăzi opțiunea religioasă a devenit privată, în timp ce aceea sexuală e cât se poate de publică! E anormal, nu? Definiția conviețuirii implică libertate individuală: să facem astfel încât să nu jenăm binele public! În privat, faci ce dorești, în public, nu! Poate că ”intoleranții” și ”fanaticii” de care vorbiți nu ar fi avut nimic cu tema activității de la MȚR dacă nu se desfășura într-un loc configurat creștin și care reprezintă un anume cod de existență, așa, revolut cum e(așa a vrut Horia Bernea, așa susțin toți antropologii, că românul arhaic e setat creștin, cel puțin în esență; e o certitudine, nu o invenție ideologică). Asta nu înseamnă că cei care au provocat scandalul nu ar fi intoleranți, poate că sunt, așa cum ceilalți reclamă public prin discursul lor o intoleranță care nu prea mai există, oficial, de multișor (decât dacă e provocată).
    Adevărul e, deci, undeva, la mijloc! Vorba unei rubrici celebre din Dilema veche, ”nici așa, nici altminteri”!

    • Alina Pavelescu Alina Pavelescu says:

      „Nu are ce căuta o asemenea activitate într-o locație-simbol pentru spiritul românesc!” ??????

      „astăzi opțiunea religioasă a devenit privată, în timp ce aceea sexuală e cât se poate de publică” ??????

      „loc configurat creștin și care reprezintă un anume cod de existență” ?????

      Imi pare rau, dar, oricat m-as stradui sa ader la ideea – altminteri cat se poate de rationala – ca lucrurile nu sunt, poate, „nici asa, nici altminteri”, nu pot totusi sa imi gasesc nicio aderenta la ideile dvs. pe care, in mod special, le-am reluat cu ghilimele mai sus.
      Ce inseamna „loc configurat crestin”, in acceptiunea dvs.? Mie imi pare ca, de la Stonehenge la Bethleem trecand prin Sarmizegetusa, aproape orice poate fi configurat ca loc sacru. In fond, MTR nu e catedrala neaamului, ci doar o institutie subordonata Ministerului Culturii. Adica, utilizatoare de bani publici.

      ” Nu poți organiza concerte punk în biserică (simfonice, da!), așa cum nu poți face o dezbatere despre inutilitatea învățământului actual într-o școală model!” – La asta am un raspuns: o, ba da, poti si chiar trebuie, daca interesul „beneficiarului” o cere.

      Cu tot respectul, nu pot subscrie la nicio forma de ipocrizie.

      • Adrian G. Romila says:

        Doamnă Alina,
        NUmai de ipocrizie nu pot fi acuzat! Oricum, vă mulțumesc de răspuns!
        Dacă discutăm în termeni de legalitate și beneficiu economic, da, aveți dreptate, ce e plătit din bani publici, trebuie să fie public, for all!
        Dar eu vorbeam de un gen de politețe socială, de un bun simț comunitar, care să nu provoace disfuncții stridente și să ducă la fricțiuni jenante și repetate între grupurile deja existente! (Amintiți-vă ce penibile au fost intervențiile ortodoxiștilor la paradele gay, la fel de penibile ca paradele înseși!). Aeastă politețe nu poate fi circumscrisă de documente democratice oficiale, sau nu poate, până la capăt!
        Homosexualitatea există de când lumea, fie ea lume creștină sau nu! Așa cum heterosexualitatea există și ea! O credință sau alta coexistă, suntem într-o lume plurală, și trebuie să fim toleranți, de acord. Dar ar fi bine să facem astfel încât să se întâmple niște lucruri cu ceva discernământ, ca să evităm penibilul și inflamarea inutilă. Adică să ne respectăm opțiunile de orice fel, fără să defilăm obraznic cu ele și să invadăm ostentativ spațiul public acolo unde nu e… spațiu-timpul. Sigur că, totuși, se poate asta, sigur că, totuși, e legal! Cu un preț.
        În chestiunea MȚR, orice ați spune dvs., așa cum e el configurat acum, cu amprenta lui Horia Bernea (l-am văzut anul trecut), el reflectă un ethos creștin, pentru că așa l-a gândit artistul, pentru că așa e ethosul arhaic al umanității la care se referă. O știm de la Blaga, care nu era așa de ortodox. Orice străin necreștin, dar cultivat, poate observa asta dacă se duce să vadă Muzeul. Că acum starea de lucruri a acestei umanități e radical schimbată, e altceva!
        Stonehenge nu e în același fel sacru ca Bethleemul, sunt paradigme diferite ale sacrului, așa cu Sarmizegetusa nu se confundă cu Voronețul, deși ambele sunt sacre. Facem diferențe și nuanțări, sacrul e o categorie care numai etatist e generală, individual, incumbă drastice particularizări. Exact astea trebuie respectate, zic eu.
        Mi-ar părea nespus de rău să vă supăr cu această polemică!
        cu stimă intelectuală și aleasă politețe,
        susemnatul

        • Alina Pavelescu Alina Pavelescu says:

          Sunt total de acord cu prima parte a mesajului dumneavoastra. Adica pana pe la „chestiunea MTR”… 🙂
          Va multumesc pentru reactie si va asigur de toata consideratia mea intelectuala!Sper sa ne citim cu placere pe aici, si de acum incolo.

        • Noul Cinematograf al Regizorului Român – Program

          NCRR – Studioul Horia Bernea

          Miercuri, 27 februarie
          18:00 Rocker – un film care aduce in centru atentiei un tata ce isi ajuta fiul drogat sa-si injecteze heroina. Asa, judecat cu obturatorul la minimum, cam cum a fost judecat si filmul „ala gay”

          Joi, 28 februarie
          18:00 Brutele/ Savages – lupta intre un cultivator de Marijuana („iarba dracului” sau cum imi place mie sa spun „iarb-a dracului de scumpa”) si un cartel mexican. Numai valori crestine

          20:30 Doamne… ce măcel!/ Carnage – Doi baieti in varsta de 11 ani se bat pe terenul de joaca iar unul din ei ii scoate rivalului doi dinţi cu un bat. La masa verde, parintii ambilor fac acelasi lucru dar nu la propriu.

          PS: abia astept sa vad filmele, cine stie poate ma duc la MTR chiar.

          PS2: Poate intrebarea mea vi se pare fara sens, dar de ce nu boicotati desfintarea acestui cinematograf ca sa va aliniati faptele cu vorbele si aici va citez „În chestiunea MȚR, orice ați spune dvs., așa cum e el configurat acum, cu amprenta lui Horia Bernea (l-am văzut anul trecut), el reflectă un ethos creștin, pentru că așa l-a gândit artistul, pentru că așa e ethosul arhaic al umanității la care se referă.”

          Crestin nu este egal cu heterosexual. V-a deranjat aluzia la ipocrizie a doamnei Pavelescu? Mai reflectati deci.

          QED

  3. Constantin Balasoiu says:

    Am vazut zilele trecute Big Miracle. Povestea din spatele lui e reala. Ca sa simplific, tipa de la Greenpeace e dintre cei care va fac pielea de gaina, oricum se inscrie in tiparul dvs de ‘imbecil zgomotos’ -aveti de ex la MTR o situatia la indigo cu cea pe care o creeaza ea cand intrerupe nu stiu ce sedinta de personalitati unde se intampla nu stiu ce, nasol in termenii Greenpeace, evident cu scandal, cu o porta-voce si acuzatii grele, in sfarsit e smulsa de acolo si scoasa pe sus de niste gorile. Protestul ei e evident un esec, dar reuseste sa puna pe jar comunitatea alaturi de altii (cu altceva, dar nu asta conteaza) si sa atraga atentia asupra zonei. Morala actiunii e simpla si clara: cand faci din tipul imbecilului zgomotos o mare probl, s-ar putea sa ai tu insuti o probl. In povestea mea, asa stau lucrurile. Ca sa nu mai lungesc vorba, avem nevoie de acesti oameni ca sa ne arate ceea ce dvs si altii ca dvs azi, din diverse motive (aveti in Caragiale exemple, ca tot v-ati dus la el, ce ziceti de progresisti, liber-schimbisti etc?), nu reusiti sa vedeti. In definitiv, o lume dominata de parerea ca homosexualitatea trebuie sa fie scoasa din orice discutie (adica n-o mai poti lua in bascalie, n-o main poti boicota etc atunci cand ea simte nevoia sa se exprime public) s-ar putea sa fie una care arata precum Grecia Antica cand era in voga homosexualitatea/pederastia sau ca moravurile in Imperiul Roman din perioada in care a inflorit literatura licentioasa (nu intamplator as spune, nu existau crestini acolo). Ati dovedi oricum mai multe daca ati fi mai intelegatoare cu tipul imbecilului zgomotos.
    Apropo, nu am deloc sentimentul ca Caragiale nu si-ar fi batut joc mai curand de astia care, de sus si extremely open minded, ii dezavueaza destept si cu argumente pe rasculatii astia obscurantisti, retrograzi, belicosi etc. Aveti exemple destule de progresisti, impartiali, liber schimbisti etc in textele lui. 🙂

    • Alina Pavelescu Alina Pavelescu says:

      Pe bune?

      • Constantin Balasoiu says:

        Pai, pe bune. O lume in care doar unii pot avea ceva de spus sau pot sa faca ce vor cu ce vor unde vor fara teama de a fi confruntati, dezavuati destept sau altfel, boicotati etc, e sigur o lume din care ceilalti pur si simplu au disparut; aproape sigur arata ca lumile de care v-am spus.

  4. Pe scurt, stimați imbecili zgomotoși, cred că ar fi timpul să înțelegeți că… the kids are all right and intolerance is all wrong.

  5. Va dau un sfat prietenesc cu riscul de a va enerva mai tare: nu mai scrieti articole imediat dupa ce cadeti din pat; asteptati pana va trece starea emotionala si reflectati un pic la subiectul in cauza. Va rog sa nu considerati cele de mai sus in ton ironic intrucat va asigur ca nu e cazul. Si am sa va explic de ce. Articolul dumneavoastra duhneste a ura fata de sexul opus dumneavoastra. Ultimul paragraf este mai mult decat concludent. Va reamintesc ca nu numai barbatii in Romania au vederi homofobe si manifesta sexism ci si femeile. Cum putem uita demonstratiile de forta ale femeilor de la APACA din anii ’90 sau aplaudacele minerilor sau iliescului care (inca) este. Numai incercati sa intrebati in stanga si-n dreapta gospodinele anteniste (acestea acopera macar acelasi numar cu barbatii pe care bine ii descrieti in articol) ce cred despre homosexualitate si in special despre lesbianism. Si mai vorbim!

    • Alina Pavelescu Alina Pavelescu says:

      Imi insusesc observatia dumneavoastra critica si va multumesc pentru ea. Promit sa scriu si articole in care sa vorbesc despre barbatii pe care ii respect (pe unii, chiar ii iubesc) si despre care stiu sigur ca n-ar putea gandi fundamentalist. Din pacate, insa, si dumneavoastra sper sa fiti de acord cu mine ca majoritatea prezenta in sala de la MTR si, in general, la manifestatiile ortodox-legionaroide e formata, in genere, din barbati. Pe langa care, iata, nu pot sa nu admit, se afla si femei convinse ca acolo le este locul.

      • Imi pare rau ca nu mi-ati citit cu atentie mesajul. Nu reiese de nicaieri ca eu sustin ca va sta in caracter sa urati barbatii. Ar fi cel putin absurd sa sustin acest lucru intrucat nu va cunosc personal. Asa cum am inceput comentariul, am pus atitudinea din articol pe seama urii de moment, emotionala, pe care chiar dumneavoastra o descrieti in articol si la aceasta se refera sfatul ce vi l-am dat. Este evident ca ati fost foarte sincera in articol si nu este un lucru deloc rau sa avem si astfel de reactii. Cum nu este deloc rau sa avem un alt articol de la dumneavoastra pe aceeasi tema dar scris „la rece” cum se spune. In felul acesta putem avea o farama de idee in ce fel un intelectual de talia dumneavoastra reactioneaza si interpreteaza fenomenul politic.
        In rest, numai de bine!

  6. Aici — http://blog.cristian-ducu.ro/2013/02/08/tvr-biroul-de-presa-al-bor/ — si aici — http://blog.cristian-ducu.ro/2013/02/21/tvr-bor-si-propaganda-ultra-ortodoxa/ — despre colegul cu pricina si complicitatea TVR in reflectarea punctului de vedere ultraortodox cu privire la ce s-a intamplat la liceul Cosbuc.

  7. rumpel stilzchen says:

    ce-ar fi sa nu-i lasam, macar pe astia, sa ne incalece?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *